Frunza
Sunt vânt şi sunt furtună de vremuri agitate,
iar visul mi-am văzut născându- se murind,
de o dorinţă oarbă pătrunsă sunt şi poate
în tumultuosul timp o să trăiesc scriind.O frunză rătăcită adesea m-am simţit,
când vântul mă purta prin viaţă fără rost,
visam şi pe pământ căzută m-am trezit,
eram în lumea ta crezând că am mai fost.Sunt lacrimă şi ploaie ce timpul au scăldat,
stingând cu dor aprins un fulger de furtună,
strâng visuri tot sperând că eu am transformat
o vijelie-a vieţii în ziua cea mai bună.Cu rădăcini e frunza, ţărâna e a sa,
pe ea o vorbă dulce în două lumi tot zboară,
fierbinte e dorinţa de-a fi în ţara ta,
dar rădăcina zice că dorul o să doară!
La foglia
Son vento e tempesta su terra scatenati,
ho visto i miei sogni nascendo e morendo,
mi sono attaccata ai desideri nati,
nei tempi tumultuosi che sto ancor vivendo.Una smarrita foglia mi son sentita spesso,
nel soffio del vento perduta galleggiando,
in terra son caduta sognando anche adesso,
il tuo caro mondo col mio intrecciando.Son lacrima e pioggia che terra sta bagnando,
quando il forte vento annuncia la tempesta,
raccolgo i miei sogni e sto ancor sognando,
trasformo la bufera nel giorno della festa.Son foglia con radice rimasta a casa sua,
io amo la parola che vola tra i mondi,
il mio desiderio mi porta a casa tua,
eppure la tempesta mi dice che ritorni.
Fereastră spre iubire
O să se stingă iarna în propria-i ninsoare
când timpul va uita că a mai trecut un an,
şi vom ierta lumina când moare la hotare,
iar iarba o vom ierta că nu-i grâul din lan.Acolo creşte pâinea şi suferă pământul,
în lacrima sudorii pe-un câmp rătăcitor,
şi în scânteia minţii ce a închis cuvântul
în pumnul ce mai strânge tăcerile ce dor.Fereastra lumii stă pe stropul de culoare,
eu văd cercul de foc cum arde depărtarea
şi sper să se întoarcă speranţe călătoare,
căci şi aici sunt munţi ce îşi sărută marea.Tristeţea o s-o sting în macul din poiană,
când flăcări de petale vor arde nostalgia,
o să mă bucur iar că sunt la mine-n ţară
şi nu mi-am rătăcit pe drum melancolia.Fereastra o deschid spre vremea de iubire,
chiar dacă frigul muşcă obrajii primăverii,
cu-un firicel de floare şi dulcea ta privire
o să-înfloresc şi iarba în dorul mângâierii.Marilena Rodica Chireţu
27.01.2011
Privirile din noapte
Mă mângâie privirea ce străluceste-n în noapte,
Căci ochii îmi sărută cărările de dor,
la geam tremura frunza în îngânate şoapte
căci timpul a desprins-o de crengile ce mor.Ce bine-i la lumina din vatra casei mele,
căldura mă răsfaţă şi-n toamnele târzii,
căci soarele adună în coşul de nuiele,
minunile livezii si strugurii din vii!Mă-mbrăţişezi ca vântul dantela de ninsoare
când cade pe pământul ce plânge în culori,
o toamnă sunt şi eu cu doruri de izvoare
ce de la munte curg spre mările de flori.
Când curcubeul cerul îl sărută…
Nu curge salcia în crengile-i pletoase
cum curge fluviul amintirilor în doi,
nu-i anotimp să nu aducă-n case
măcar o primăvară a vremurilor noi.Plânge pământul rădăcina moartă
când mai doboară vântul un copac,
de strajă munţii ne rămân la poartă,
lacrimi mai cad din ochii unui lac.Când curcubeul cerul îl sărută
la orizont mă cheamă depărtarea,
dorul străbate valea mea căruntă,
rămân aici căci îmi vorbeşte marea.Nu plec departe cu dorul care doare,
cu toamna stau la focul de surcele,
din frunze aurii îmi împletesc covoare
să înfloresc şi-n iernile mai grele.Marilena Rodica Chiretu
11.09.2010
O lacrimă de măslin
Vroiam să spun “Te iubesc”
lacrimii de măslin
care hrăneşte gândurile
făcându-le să alunece
în palma visurilor.
Umbra trecutului
a înecat, însă, în întuneric
lumina la orizontul
care separă
Răsăritul de Apus.
Înnebunită de amintirea
temniţei roşii,
aleargă zăpăcită prin lume
arzând paşii începutului
spre lumea liberă.
Graniţele se pierd în cenuşa
ce muşcă chipul pământului meu
răspândit pe cărările depărtării.
O lacrimă de răşină,
coborâtă din brazii munţilor,
aşteaptă picătura de măslin,
pe buzele fructelor mele,
ca să mă ducă,
doar pentru o clipă,
în parfumul livezii tale...Marilena Rodica Chireţu-17.01.2011
Una lacrima d’olivo....
Volevo dire “Ti amo”
alla lacrima d’olivo
che nutre i pensieri
facendoli scivolare
nel palmo dei sogni.
L’ombra del passato
ha annegato però, in buio
la luce all’orizzonte
che separa
il Levante dal Ponente.
Impazzita dal ricordo
della prigione rossa,
corre sbalordita per il mondo
bruciando i passi dell’inizio
verso il mondo libero.
I confini si perdono nella cenere
che morde il volto della mia terra
diffusa sui sentieri della lontananza.
Una lacrima di resina,
scesa dagli abeti dei monti,
sta aspettando la goccia d’olivo
sulle labbra dei miei frutti
che mi portino,
solo per un attimo,
nel profumo del tuo frutteto....Marilena Rodica Chireţu -17.01.2011
Regina della notte
Tremolano sonnolenti petunie e gerani
sotto la cupola fresca del cielo blu,
il giorno s’ addormenta nel letto
disteso dalla Regina della notte,
il profumo inebriante delle stelline
sveglia la frescura dei petali,
la regina in abito bianco
abbraccia l’ argenteo della luna.Tremolano ardenti sensi e mani,
il vano accoglie il re della notte,
sotto la cupola dei corpi abbracciati
freme il profumo inebriante della pelle,
il giorno ci regalò il rosso del tramonto,
nel letto rovesciato dalle ombre
scrive sul lenzuolo bianco della luna
che c’ è ancora tempo per amare...Marilena Rodica Chiretu
29 luglio 2006
Non annegarmi il fiume...
Un fiume di fiabe
scorre sul mio corpo,
bagna il mio pensiero,
nutre la fantasia,
si veste il desiderio
nell’ abito da fata,
cerco ancora
il Principe Azzurro
dell’ amore di vita,
non annegarmi il fiume
nei sospiri del tuo mare
per accendere
una scintilla spenta,
sorriso morto sulle labbra vive,
non bagnarti le mani
nell’ acqua delle mie speranze,
fuoco acceso
tra le legna de tempo,
morirà il presente
nel fiume di domani!Non agitare il vento, le onde
si scioglieranno da sole
nella propria schiuma,
non annegarmi il fiume
e le sponde,
bevo l’ acqua dolce
nelle tazze amare,
la bocca salata
ha sete e fame
risorgerà il bacio
del saputo amore
se il tuo fiume
ritorna dal mare...Marilena Rodica Chiretu
2 dicembre 2005
M’avvolge il tempo in onde solari…
M’avvolge il tempo in onde solari,
stringe il corpo in lingue di fuoco,
mi bagnano ombre nascoste in mari,
le mani intrecciano lo stesso gioco.La foglia distacca il ramo dal vento,
alla finestra fiorisce il gerano,
si spogliano boschi sul prato spento,
si veste la casa del canto lontano.La terra respira tra labbra ardenti,
due colline mordendo la valle,
assorbo le gocce cadute sui tetti
da una nube che stringe il male.Gira il tempo intorno alla notte,
lo ubbriaco in coppe amare,
fermo la luce in foglie morte
perché il buio impari a brillare.Marilena, 28.09.2010
Vivo...
Vivo la tonda stagione nel gioco degli anni
assaggio i frutti maturati dall’estate,
il pane è cotto nel forno del luglio
il grano è del ricordo lasciato in disparteRotolo nelle mani un’ ombra del passato
distesa dal sole nel fuoco al tramonto,
mi sveste l’aurora del sonno della luna
indosso il vestito del giorno senza notteMarilena Rodica Chiretu
5 luglio 2007
Doua faclii
Iubesc doua faclii ce vita- mi lumineaza,
doi munti inalti ce drumul imi separa,
una a incoltit samanta in brazda ce viseaza
la graul din painea ce am mancat aseara.
Caci inima- i cuptorul ce casa a incins,
cand iarna noastra canta in satul de- odinioara,
acuma, amandoi cu parul aproape nins,
ne imbratisam in pomul din noua primavara.
Dar sufletul navalnic in minte a trezit
un gand ce zboara in lumea de departe,
eu sunt aici, cu tine, si te iubesc cumplit,
faclia dintre munti mai poate scrie o carte.Marilena Rodica Chiretu
11 ianuarie, 2008
Due falò
Amo due falò sulla strada brillando,
due alte montagne la vita mi separa,
uno ha visto il seme in terra germogliando
e il dorato grano il pane lo prepara.
Il cuore è il forno che il nido riscaldò,
quando nel tuo villaggio c’ era inverno ancora,
adesso, sui capelli con fiocchi nevicò,
la nuova primavera abbraccia l’aurora.
Ma l’anima giocosa in mente fa fiorire
il pensiero che vola tra due orizzonti,
ci sono qui, con te, ti amo da morire,
il libro è nutrito solo dal falò tra i monti.Marilena Rodica Chiretu
11 gennaio, 2008
Sarutul de matase…
Iubirea de stelute pe fruntile carunte
topeste bezna in ceasul de furtuna,
cerul a si primit sarutul unui munte
pe culmile albastre zapada e stapanaBrazii i-a imbracat in straiele de var,
rosul din curcubeu il duce la apus,
se joaca focul pe rugul sau din jar;
unde e ninsoarea, unde s-a ascuns?Visez zapada pufoasa de-odinioara,
sa nu mai planga iarna de-al sau dor
sa fie vantul doar un sunet de vioara
unde sunt fulgii si de ce mai mor?Iubirea de stelute nimic nu o topeste
ea lumineaza si umbra dintre case,
chiama si soarele ce clipa-nveseleste
iarna imi da sarutul de matase…Marilena Rodica Chiretu
29.11.2009
Cuvinte in tacere
Iti scriu cu o lumina cazuta pe penita,
silabele impletesc tacerile din randuri,
un gand zboara in vazduhul etern,
mana se gandeste cu nostalgic dorRotunda e privirea cazuta pe- al meu corp,
e drumul lung aprins de- atatea simturi,
iti scriu cu firul ce mintea a trezit,
luminea se- odihneste in infinite siruriIti scrie si o umbra lasata de taceri,
batrana- i calimara dar tanara- i cerneala,
un zgomot in tacere as vrea pentru a mea mana
caci, bogata in cuvinte, adun in minte
iubiri si pentru maineMarilena Rodica Chiretu
28 luglio 2006
Subscribe to:
Posts (Atom)
