Asteapta! Scris animat! Attendi! Scrittura animata!

Judetul Arges La Regione di Arges.

Monastero Curtea de Arges. La provincia di Arges. Monastero Namaiesti.
Il Monastero Namaesti si trova in una zona con remote impronte storiche, di un particolare fascino, nascosta in una roccia ad un' altezza di 765 m . Non ci sono informazioni precise sulla sua fondazione, ma le leggende, trasmesse oralmete dagli avi, ricordano il nome del voivoda Negru Voda, quello che ha fatto costruire anche il Monastero Curtea de Arges.

Resedinta Judetului- municipiul Pitesti Il Capoluogo della Regione- il municipio Pitesti.

Culorile judetului Arges: Cabana Balea Lac; Cabana Voinea; pajisti si munti. I colori della regione di Arges: immagini dei prati e delle montagne.

Imagini de vis Immagini di sogno: Muntii/Monti Fagaras- ARGES Lacul/Lago Balea -Hotelul de gheata&Biserica de gheata/L'albergo di ghiaccio& La Chiesa di ghiaccio/Ice Hotel& Ice Church Balea.
Biserica Domneasca Chiesa Signorile-Curtea de Arges. Biserica Domneasca, situata langa Curtea Domneasca, reprezinta primul monument de arhitectura religioasa de amploare ridicat in Tara Romaneasca si pastrat in bune conditi. La Chiesa Signorile, situata presso il Cortile Signorile, rappresenta il primo monumento d'architettura religiosa più ampio, realizzato in Valacchia e conservato in buone condizioni. Veche cetate de scaun a Tarii Romanesti, resedinta primilor Basarabi, adaposteste valoroase monumente de arta, ce -i aduc faima de mare centru turistic, un adevarat muzeu al istoriei romanesti, realizat intr- un cadru pitoresc natural. La vecchia fortezza signorile della Valacchia, la sede dei voivodi Basarabi, conserva valorosi monumenti d'arte che la rendono un famoso centro turistico, un vero museo della storia romena, realizzato in un ambito naturale.Ruinele Curtii Domnesti. Scoase la iveala prin sapaturi efectuate intre 1911- 1920, ruinele evoca puternic perioada in care orasul era capitala Tarii Romanesti. Curtea domneasca a fost refacuta in jurul anului 1330 o data cu zidirea in imediata apropiere a Bisericii domnesti. Le rovine della Corte Signorile. Scoperte durante gli scavi efettuati nel periodo 1911- 1920, le rovine evocano fortemente il periodo in cui la città di Curtea de Arges era la capitale della Valacchia. E' stato restaurato nell'anno 1330, quando si costruì la Chiesa Signorile. Constructia, terminata in anul 1340 a fost ridicata dupa un plan tipic bizantin din randuri de piatra ce aleterneaza cu randuri de caramida. Finita nel 1340, la chiesa è stata alzata secondo un progetto tipicamente bizantino, di strati di pietra che alternano con quelli di mattoni. La Chiesa Signorile è il più vecchio monumento della regione di Arges, conservato quasi nella forma iniziale, e allo stesso tempo il più rappresentativo monumento della Valacchia, appartenendo al seolo XIV. Biserica domneasca: Este cel mai vechi monument argesean pastrat aproape in forma initiala si totodata cel mai reprezentativ monument apartinand secolului al XIV-lea din Tara Romaneasca.
 
Manastirea Argesului

Manastirea Curtea de Arges, sediul Episcopiei Argesului si Muscelului. La sede del vescovato di Arges e Muscel. Manastirea Curtea de Arges- detaliu exterior/ Dettaglio esteriore. Fresca/ Affresco.

Geniala creatie populara, legenda Mesterului Manole este chiar povestea ctitoririi Manastirii Curtea de Arges. Pentru mesterul pe care literatura anonima romaneasca l-a facut nemuritor, creatia a insemnat migala, truda, daruire de sine si - in final - jertfa. Potrivit legendei, dupa ce si-a zidit sotia la temelia constructiei (pentru ca peretii sa nu se mai surpe), Manole a fost abandonat pe turla, astfel incat ctitorul sa fie sigur ca acesta nu va mai ridica o manastire la fel de mare si la fel de frumoasa. Iar mesterul si-a facut aripi din sindrila si a sarit din inaltimea sfantului locas, ca Icar. Numai ca, a sfarsit la fel de trist, prabusindu-se langa mandrele ziduri pe care le ridicase, iar sufletul sau s-a transformat in apa unei fantani care exista si in zilele noastre. Dar care e istoria adevarata a Manastirii Curtea de Arges?

Considerata prima resedinta a Tarii Romanesti, Curtea de Arges este o asezare incarcata de istorie si legenda. De altfel, in aceasta zona, pe cursul superior al Argesului, se afla vestita Argedava, cetate de scaun a regelui Burebista. Iar mai apoi, dupa sute de ani, tot pe Valea Argesului vor fi ridicate cele dintai capitale ale Tarii Romanesti. Aici, pe aceste locuri, domnitorul Neagoe Basarab (1512 - 1521) a ales sa ctitoreasca Manastirea Argesului, considerata peste veacuri cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca de la noi. Este o realizare cu care Neagoe Basarab a ramas in istoria neamului, contributie voievodala la patrimoniul national, alaturi de lucrarea sa personala “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie”, considerata prima creatie de valoare universala a literaturii romane, un adevarat testament politic, pedagogic, filozofic si enciclopedic.

Lucrarile au inceput in anul 1514, din dorinta lui Neagoe Basarab de a se ridica un monument fara seaman, si s-au finalizat dupa trei ani, astfel incat, la 7 ianuarie 1517, ctitorul dadea de stire ca este gata “Manastirea domniei mele de la Arges”. Din pacate, cu toate eforturile pe care Neagoe Basarab le-a facut (mergand pana la a sacrifica podoabele si bijuteriile doamnei sale), voievodul nu a mai apucat sa vada Manastirea zugravita, murind inainte ca picturile de pe pereti sa fie finalizate.

Potrivit unor izvoare istorice, Neagoe Basarab a ridicat Manastirea Curtea de Arges pe fundatiile unui locas mai vechi, care fusese chiar sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti, pe care constructorii au gasit-o “daramata si neintarita”. In forma sa finala, Manastirea - cunoscuta, din 1739, sub numele de “Biserica Episcopala” - devine resedinta Episcopiei Argesului (scaun episcopal intre 1739 si 1748, dar si dupa 1990). Tot aici se afla si paraclisul (capela) cu hramul "Sfanta Mucenita Filofteia" (sarbato-rita pe 7 decembrie), martira de neam valah, sud-dunarean, ocrotitoarea Manastirii prin sfintele ei moaste asezate in Catedrala Episcopala. Manastirea este si locasul de canonizare, la 16 august 1517, a Sfantului Ierarh Nifon (fost Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Munteniei).

Aici este locul in care au fost asezate moastele sale, in sicriu de argint, placat cu aur, si de pastrare a capului si a mainii drepte ale Sfantului, primite in dar de Neagoe Basarab de la calugarii athoniti, iar din 1949 - trimise ca odoare la Catedrala Mitropolitana Sfantul Dumitru, din Craiova. In pronaosul bisericii se afla mormintele domnitorilor Neagoe Basarab si Radu de la Afumati si ale membrilor familiei regale (regele Carol I, impreuna cu Elisabeta si regele Ferdinand, cu Maria). Tot la Curtea de Arges este pastrata si Evanghelia Invierii din Sambata Mare, scrisa cu litere de aur de Regina Elisabeta.

Adevarata bijuterie arhitectonica, Manastirea Curtea de Arges este una dintre cele mai reprezentative constructii bisericesti ale secolului al XVI-lea, ctitorie care a starnit admiratia calatorilor straini care si-au gasit adapost in chiliile sale. Unul dintre acestia a fost Paul de Alep (1627 - 1669), cleric ortodox melchit, originar din Siria, care l-a insotit - ca arhidiacon si secretar - pe patriarhul Macarie de Antiohia (tatal sau), intr-o calatorie prin Moldova si Tara Romaneasca. In timpul acestei calatorii, Paul de Alep a scris un jurnal foarte important pentru informatiile sale geografice, politice, sociale si culturale, in manuscris existand si o referire la Manastirea Argesului, care era considerata “una dintre minunile lumii”.

Manastirea/ Monastero Curtea de Arges- interior. Candelabru Candelabro.

Biserica Manastirii Fantana lui Manole Fantana Palatului Chiesa del Monastero Fontana di Manole Fontana del Palazzo.
Su
 

Situat la baza Muntilor Fagaras, Curtea de Arges este unul din cele mai bogate orase din punct de vedere istoric, numeroasele sale monumente stand marturie a trecutului sau maret. Ofera si un minunatul prilej de a vizita pitoreasca Vale a Argesului, mai ales renumita Cetate Poenari, resedinta domnitorului Vlad Tepes, supranumit Dracula, cat si posibilitatea de a strabate cu usurinta zone la fel de spectaculoase: Transfagarasanul, Barajul Vidraru, Lacul Balea. Situato ai piè dei Monti Fagaras, Curtea de Arges è una tra le più ricche città dal punto di vista storico, i suoi numerosi monumenti essendo un' incontestabile testimonianza in merito. Offre anche la meravigliosa occasione di visitare la pittoresca Valle dell'Arges, specialmente la famosa Fortezza Poenari, la sede del voivoda Vlad Tzepes, soprannominato anche Dracula, come anche l'opportunità di attraversare facilmente le spettacolose zone della strada transmontana, Transfagarasan, il Lago artificiale della diga Vidraru e il Lago Balea.
 
Atractii turistice ale judetului Arges. Attrazioni turistiche della provincia di Arges.

Balea Lac/ Lago Balea Transfagarasan Lacul/ Lago Vidraru.

Pestera/ Grotta "Dambovicioara".
 
l filo del fiume e del pensiero
La leggenda della Cattedrale di Curtea de Arges

Sul filo del pensiero e del fiume che bagna la leggendaria contrada di Arges, ritorno nei remoti tempi, quando al Sud del Paese di oggi, le dolci colline, i maestosi monti, i fitti boschi e i ricchi frutteti si distendevano, generosamente, tra le braccia dei fiumi che attraversano questa terra della storia e del mistero. Da queste parti, nacque uno dei remoti Paesi Romeni medioevali, la Valacchia, che ospita anche oggi e ha visto crescere, la città di Bucur, il pastore che avesse fondato, secondo la leggenda, la capitale di oggi, Bucarest. Gli occhi verdastri dei numerosi laghi collinari o delle pianure, intrecciati con gli sguardi azzurri dei laghi montuosi, sembrano cercare ancora delle risposte ai misteri che avvolgono la terra di Dracula e di altri grandi viovodi romeni. Tra questi, Michele il Bravo, quello che, nel 1600, riuscì, anche se per breve tempo, a unire i tre grandi paesi romeni, realizzando così, la prima loro unione. Secondo i documenti dei tempi (dal 6 luglio 1600) Michele il Bravo diventò il primo "Principe dellla Valacchia , della Transilvania e di tutta la Moldavia".

La tradizione e le fonti storiche dicono che in questa contrada arrivò, dai piè dei monti, dal Paese di Fagaras, uno dei primi voivodi valacchi che decise di far costruire, nel mirifico paesaggio, un edificio come altro non c’ era da nessuna parte. Il suo nome è rimasto avvolto nell’oscurità dei tempi ed è per questo che viene conosciuto nella storia come Negru Voda, cioè, il Nero Voivoda.

Un giorno, Negru Voda, insieme ad un architetto e il mastro Manole accompagnato dai suoi nove bravi lavoratori, andarono il giro lungo il filo del fiume Arges per cercare il migliore posto dove sia stato alzato un monastero. Ad un certo momento, si fermarono in un luogo di una selvaggia e strana bellezza, dove si vedevano le rovine di una costruzione mai compiuta. Curioso, il voivoda domandò a un pastore perché era stato abbandonato quell’edificio.Questo gli rispose che da quelle parti giravano dei cattivi spiriti, la terra era maledetta e nulla si poteva costruire fino alla fine. Negru Voda però, si dimostrò piuttosto divertito da quella storia e decise che quello sarà il posto dove si farà alzare il suo monastero senza pari.
Consapevole delle sue doti artistiche e della bravura dei suoi lavoratori, il Mastro Manole decise di compiere il sogno e il desiderio del suo Voivoda.
Presto però, avrà avuto la triste sorpresa di vedere che, davvero, nulla si poteva ergere su quella terra. Tutto ciò che si costruiva di giorno, crollava di notte, come in una strana fiaba.
Tormentato dai pensieri, Manole ebbe una rivelazione onirica che subito la fece sapere ai suoi lavoratori. Il monastero si potrà alzare solo se sarà sacrificata, tra le sue mura, la prima donna, moglie o sorella, che il giorno seguente sarà venuta con il pranzo, dal marito o dal fratello. “I nove grandi maestri con Manole dieci” accettarolo l’ idea del sacrificio supremo dal grande desiderio di accontentare l’ ambizioso voivoda, ma anche dalla covinzione che nessuna opera artistica valorosa si potrebbe realizzare senza un grande sacrificio.

Il giorno dopo, arrampicati sull’impalcatura, sull’ora del pranzo, tutti aspettavano col fiato grosso a vedere chi sarà la prima donna ad arrivare.
Ad un certo momento, da lontano apparse la siluetta della donna che portava da mangiare e Manole riconobbe sempre meglio sua moglie che era anche incinta. Addolorato, supplicò il cielo di scatenare una tempesta per farla fermare e ritornare a casa. Il vento cominciò ad agitare le nuvole, a piegare gli alberi, chiamando la pioggia. La devota Anna però, la moglie di Manole, senza sospettare ciò che l’ aspettava, non abbandonò il cammino, consapevole del suo impegno, quello di portare al marito il pranzo.
Arrivò il doloroso momento in cui i dieci maestri cominciarono di nuovo ad alzare lo strano edificio, seppelendo tra i muri il corpo fragile di Anna. Con le lacrime negli occhi e un immenso dolore nell’ animo, Manole vedeva e sentiva come sua moglie si spegneva tra la fredezza delle pietre e dei mattoni. La sua voce debole, sempre più spenta, che lo implorava a non farla soffrire, si spense del tutto in fin dei conti.
La notte si era distea il velo nero sulle anime dei dieci maestri e all’ alba la giornata annunciava un sole brillante. Un solo addolorato pure lui, anche se il monastrero era questa volta in piedi, ergendosi fiero nella sua assoluta bellezza.

Felice, Negru Voda si dimosrtò subito affascinato dalla bellezza del monastero tanto, in quanto fu trafitto da un nero pensiero, generato dalla sua sconfinata ambizione. Decise in sè, che i dieci maestri dovranno morire pure loro, perché non costruiscano mai nessun altro monastero come il suo. Detto e fatto; mentre i lavoratori si trovavano ancra sull’impalcatura, Negru Voda ordinò che sia tolta. Rimasto sul tetto, Manole provò di salvarsi, come Icaro, costruendo delle ali delle legna rimaste lassù. Non ci riuscì e il suo volo si franse, cadendo il terra.

La leggenda dice che, addolorata, la terra fece spuntare un filo di acqua, una sua lacrima, che oggi fosse la Fontana di Manole.Qui, si fermano affascinati viaggiatori da tutte le parti per ammirare lo splendore della Cattedrale valacca, le sue dorate torri sinuose e la grandezza delle pietre che conservano ancora la fredezza e il dolore del sacrificio supremo, quello fatto sull’altare dell’arte e del bello artistico.

Marilena Rodica Chiretu
17 giugno 2007

Manastirea/ Monastero Curtea de Arges.

La putini chilometri de judetul Arges, se gaseste originala Manastire dintr- un Lemn, judetul Valcea. A pochi chilometri dalla provincia di Arges, si trova l' originale Monastero di un Legno, la provincia di Valcea.
   SCURT ISTORIC  
   

Situata la aproximativ 25 km sud de Rm.Valcea si la 10 km nord de Babeni, pe valea Otasaului, in comuna Francesti, separata prin dealurile vecine de manastirile Surpatele si Govora, pitoreasca Manastire Dintr-Un Lemn este o oaza de pace si de bucurie spirituala pentru toti aceia care zabovesc mai mult la adapostul zidurilor ei. Potrivit unei vechi traditii locale, Manastirea Dintr-Un Lemn ar fi luat fiinta in primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea in acest loc a unei bisericute de lemn din materialul unui singur stejar. Ea a fost ridicata in cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se pastreaza azi in biserica de piatra din incinta de jos a manastirii. In baza acestei traditii asezarea monahala de aici poarta numele de Manastirea Dintr-Un Lemn.

 

Il Monastero di un Legno è stato costruito del legno di un solo tronco di quercia, per la venerazione della Santa Vergine Maria, nel XVI-esimo secolo, nella provincia di Valcea, presso Arges.

 
 

Home | Home Romania | Cine sunt | Romania | Pitesti | Italia | Opere personale | Creatii diverse | Pagina copiilor | Contact | Link
Home | Home Romania | Chi sono | Romania | Pitesti | Italia | Opere personali | Opere diverse | Pagina-bambini | Contatto | Link