Mit
Incapabil sa pierd
inapt pentru fire,
alerg
in nestire.
Foarte greu ma primesc
sa fiu cum sunt.
Locul ceresc
e sub pamant.
Iar pamantescul
mananca de foame cerescul.
Nichita Stanescu

 

Leoaica tanara, iubirea ...



Leoaica tanara, iubirea
mi- ai sarit in faţa.
Ma pandise -n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i- a infipt in fata,
m- a muscat leoaica, azi, de faţa.

Si deodata- n jurul meu, natura
se facu un cerc, de- a- dura,
cand mai larg, cand mai aproape,
ca o strangere de ape.
Si privirea -n sus tisni,
curcubeu taiat in doua,
si auzul o- ntâlni
tocmai langa ciocarlii.

Mi- am dus mana la spranceana,
la tamplă si la barbie,
dar mana nu le mai stie.
Si alunecă- n nestire
pe- un desert in stralucire,
peste care trece- alene
o leoaica aramie
cu miscările viclene,
incă- o vreme,
si- nca- o vreme...
Nichita Stanescu
1933- 1983.

 

Giovane leonessa, l' amore...

 
Giovane leonessa, l' amore
mi sei venuta incontro.
Mi aveva agguato tesa
da molto.
I denti bianchi mi ha infitto in faccia,
Mi ha morso, oggi, la leonessa dalla faccia.
Ed ad un tratto intorno a me la natura
si fece un cerchio rotolone,
quando più largo, quando più vicino,
come uno stretto di acque.
E lo sguardo in sù spuntò,
arcobaleno in due tagliato,
e l’udito l' incontrò
appunto presso le allondole.
Toccai la sopraciglia con la mano,
alla tempia e al mento,
ma la mano non li sa più.
E scivola incessantemente
su un deserto nello splendore,
su quale passa leggermente
una leonessa rubicona
con movimenti astuti,
per un tempo,
ancora per un tempo...
Nichita Stanescu
Traducere: Marilena Rodica Chiretu
DIN PARUL TAU -Dai tuoi capelli-versuri Nicolae Labis - muzica Yanni & Enya -
 
Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s- a rupt de mare si te- a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome- ale verii in declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa- ma un minut.
Mai lasa- ma o secunda.
Mai lasa- ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa- ma un anotimp, un an, un timp.
Nichita Stanescu-„ Viata mea se ilumineaza”
 
I tuoi capelli sono più scoloriti dal sole,
mia regina di nero e di sale.
La sponda si è rotta dal mare e ti ha seguito
come un’ ombra, come un serpente disarmato.
Passano i fantasmi dell’estate in declino,
le navi della mia anima marina.
E la mia vita s’illumina,
sotto il tuo occhio verde al meriggio,
cenerino al crepuscolo.
Oho, corro e salto e scorro.
Lasciami ancora un minuto.
Lasciami ancora un secondo.
Lasciami ancora una foglia, un granello di sabbia.
Lasciami ancora una brezza, un’onda.
Lasciami una stagione, un anno, un tempo.

Nichita Stanescu-„ La mia vita s’illumina"
Traducere/Traduzione: Marilena Rodica Chiretu

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Nichita Stanescu
(1933 - 1983)

Emozione d’autunno
E’ arrivato l’autunno, coprimi il cuore con qualcosa,
con l’ ombra di un albero o meglio con l' ombra tua.

Temo che non ti vedrò più, talvolta,
che mi cresceranno ali appuntate fino alle nuvole,
che ti nasconderai in un occhio straniero,
e lui si chiuderà con una foglia di assenzio.

Ed allora mi avvicino alle pietre e taccio,
prendo le parole e le annego in mare.
Fischio la luna e la faccio spuntare e la trasformo
in un grande amore.

Nichita Stanescu -(1933 - 1983)
Traduzione: Marilena Rodica Chiretu

 

EMOTIE DE TOAMNA - Nichita STANESCU
Realizator: George Grama- Romania.
 

L’età d’oro dell’amore

Le mie mani sono innamorate,
oh, la mia bocca ama,
ed ecco, mi sono accorto
che le cose ci sono così vicine a me,
in quanto appena posso camminare tra di loro
senza ferirmi.
E’ un dolce sentimento questo,
di risveglio, di sogno,
ed eccomi senza dormire,
davvero vedo gli dei d’avorio,
li prendo in mano e
li avvito ridendo, nella luna,
come  dei manichi scolpiti,
come forse c 'erano  tempo fa,
ornati, le rotelle del timone delle navi.
Giove è giallo, e Hera
la più meravigliosa, è argentea.
Sbatto con la roccia contro la ruota ed essa
comincia a muoversi.
E’ una danza, amore, dei sentimenti,
le dee dell’ aria, tra di noi.
Ed io, con le vele dell’anima,
gonfie dalla nostalgia,
ti cerco dappertutto, e le cose vengono sempre più vicino,
e il petto mi stringono e mi dolgono.
Nichita Stanescu
Traduzione: Marilena Rodica Chiretu

 

 

Varsta de aur a dragostei

Mainile mele sunt indragostite,
vai, gura mea iubeste,
si iata, m- am trezit
ca lucrurile sunt atat de aproape de mine,
incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
si iata- ma fara sa dorm,
aievia vad zeii de fildes,
ii iau in mana si
ii insurubez razand, in luna,
ca pe niste manere sculptate,
cum trebuie ca erau pe vremuri,
impodobite, rotile de carma ale corabiilor.

Jupiter e galben, si Hera
cea minunata, e argintie.
Izbesc cu stanca- n roata si ea se urneste.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeite- ale aerului, dintre noi doi.
Si eu, cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi- l strang si ma dor.
Nichita Stanescu
 
Ce bine ca esti ...

"E o intamplare a fiintei mele/si atunci fericirea dinlauntrul meu/e mai puternica decat mine, decat oasele mele,/ pe care mi le scrasnesti intr- o imbratisare / mereu dureroasa, minunata mereu. / Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte/ lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart/ fluviul rece in delta fierbinte,/ziua de noapte, bazaltul de bazalt./ Du- ma, fericire, in sus, si izbeste- mi/ tampla de stele, pana cand/  lumea mea prelunga si in nesfarsire/  se face coloana sau altceva/  mult mai inalt si mult mai curand./ Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!/ Doua cantece diferite, lovindu- se amestecindu- se,/ doua culori ce nu s- au vazut niciodata,/ una foarte de jos, intoarsa spre pamant,/ una foarte de sus, aproape rupta/ in infrigurata, neasemuita lupta/ a minunii ca esti, a- ntamplarii ca sunt." Nichita Stanescu.
Che bene che ci sei...

"E’ un destino del mio essere/ ed allora la felicità del mio dentro/ è più forte di me, delle mie ossa,/ che le stridi in un abbraccio/ sempre doloroso, meraviglioso sempre. /Chiaccheriamo, parliamo, diciamo parole,/ lunghe, lucenti, come degli scalpelli che separano/ il fiume freddo nel delta fervente,/ il giorno dalla notte, il basalto, dal basalto./Portami, felicità, in sù, e sbattemi /la tempia dalle stelle, fin quando/ il mio mondo allungato e infinito/ diventa colonna o un’ altra cosa/ molto più alto e molto più presto./Che bene che ci sei, che meraviglia che ci sono!/ Due canzoni diverse, colpendosi, mescolandosi,/ due colori che non si sono mai visti,/ uno molto di basso, voltato verso la terra, uno molto di sù, quasi rotto, / nella tremante, insolita lotta/ della meraviglia che ci sei, del destino che ci sono”-
Nichita Stanescu
Traducere/ Traduzione Marilena

 

Victor Socaciu- Oameni de zapada Pupazzi di neve.

 

Cantec de iarna

Esti atît de frumoasa, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lînga orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului…
Îmi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul îndepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gîndul creste- n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru
de Nichita Stanescu

 

Canto d’inverno

Sei così bello, inverno!
Il campo disteso sulle spalle, vicino all’orizzonte,
e gli alberi fermati, dalla corsa della tramontana...
Mi tremano le narici
e nessuna fragranza,
nessun alito,
solo l’odore lontano, di ghiaccio,
dei soli.
Quanto solo limpide le tue mani, inverno!
E non passa nessuno
Solo i soli bianchi girano tranqillamente, idolatramente
e il pensiero cresce nei cerchi
sonorizzando gli alberi
due a due,
quattro a quattro
Nichita Stanescu (Traduzione Marilena Rodica Chiretu).
 

Cantec de dor

Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.
Nichita Stanescu (1933 - 1983)

Canto di nostalgia

Mi ero coricato presso la tua voce.
Era  così bene lì e i tuoi seni caldi mi conservavano
le tempie.
Nemmeno mi ricordo più cosa cantavi.
Forse qualcosa sui rami e sulle acque che attraversarono
le tue notti.
O forse la tua infanzia che è morta
altrove, sotto le parole.
Nemmeno mi ricordo più cosa cantavi.
Giocavo con i palmi tra i tuoi riccioli.
Erano così restii
e tu non mi davi più nemmeno uno sguardo.
Nemmeno mi ricordo più perché piangevi.
Forse solo così, a colpa della tristezza dei tramonti.
O forse a colpa dell’amore
e della dolcezza.
Non mi ricordo più perché piangessi.
Mi ero coricato presso la tua voce e ti amavo.
Nichita Stanescu (1933 - 1983)
Traduzione: Marilena Rodica Chiretu

 

Tudor Gheorghe-Pedeapsa macului La punizione del papavero.

Balada daruirii/ Ballata del desiderio. -Stefan Hrusca.
DEFINITII de Octavian PALER
Definitia liniilor paralele- "Tu mergi langa intrebarile mele,/eu merg langa linistea ta./Tu mergi langa zorii dragostei mele,/eu merg langa amurgul parului tau"Octavian Paler Definizione delle linee parallele:"Tu vai vicino alle mie domande,/io vado vicino al tuo silenzio./Tu vai vicino all’aurora del mio amore,/io vado vicino al crepuscolo dei tuoi capelli"Octavian Paler.Traducere: Marilena

AVEM TIMP / Abbiamo tempo de Octavian PALERAvem timp- Octavian Paller(Yanni- Nightingale)
 
Avem timp
Avem timp pentru toate. Sa dormim,
sa alergam in dreapta si in stanga,
sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,
avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne- alungam intrebările,
sa amanăm raspunsurile,
avem timp sa sfaramăm un vis si sa- l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, sa- i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Octavian Paler

 

Abbiamo tempo
Abiamo tempo per tutto. Dormire, correre di qua e di là, rimpiangere ciò che abbiamo sbagliato e sbagliare di nuovo,
giudicare gli altri e assolvere noi stessi,
abbiamo tempo per leggere e scivere, correggere ciò che abbiamo scritto, rimpiangere ciò che abbiamo scritto,
abbiamo tempo per fare dei progetti e non rispettarli,
abbiamo tempo per farci illusioni
e cercare nella loro cenere più tardi.
Abbiamo tempo per ambizioni e malattie,
trovare colpevoli il destino e  i dettagli,
abbiamo tempo per guardare le nuvole, le pubblicità,
oppure un incidente qualsiasi,
abbiamo tempo per cacciare via le domande
e rimandare le risposte,
abbiamo tempo per spezzare un sogno e inventarlo di nuovo,
abbiamo tempo per farci amici, per perderli,
abbiamo tempo per ricevere dei regali e per non capirli.
Abbiamo tempo per tutto.
Non c’è tempo per un po’ di tenerezza.
Quando lo dobbiamo fare, moriamo.
Octavian Paler
Traducere/ Traduzione: Marilena Rodica Chiretu

 

Primavara
A cunoaşte. A iubi.
Inca- o data, iar si iara,
a cunoaste- nseamna iarna,
a iubi e primavara.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi.
Care- i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce-nseamna?
A iubi - de ce ti-e teama
printre flori şi-n mare iarba?
Printre flori si- n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna- n infinit
cu rumoare si ardoare
de albine rencarnate.
Inc -o data, iar si iara
a iubi e primăvara.
Lucian Blaga
Primavera
Conoscere.Amare.
Ancora una volta, sull'intera terra,
Conoscere è l'inverno,
amare è la primavera.
Amare- questo viene
forte da lontano in me.
Amare- questo viene
forte da lontano in te.
Conoscere.Amare.
Qual è il cammino, cosa ti chiama?
Conoscere- cosa significa?
Amare- perché hai paura
tra fiori ed alta erba?
Tra fiori ed alta erba
la passione senza peccati
ci rovescia in infinito
con rumore ed ardore
di api reincarnate .
Ancora una volta,
sull'intera terra ,
amare è primavera.
Lucian Blaga
(Traduzione:Marilena)
 

 

LACRIMILE de Lucian BLAGA
 
Lacrimile
Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.
 
Izvorul noptiiLa sorgente della notte
Realizator George Grama- Romania
Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Lucian Blaga Dorul La nostalgia
Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

 

Risipei de deda florarul - Lucian Blaga
Risipei se dedă florarul
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură cînd vorbim,
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul.
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.
Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.

Poeti ce au cantat pamantul Argesului. Poeti che hanno cantato la terra di Arges: Ion Pillat.

Ion Pillat ( 1891- 1945), a fost academican , editor, poet traditionalist si publicist roman.Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe mosia bunicului, la Florica. A urmat cursurile scolii primare nr. 1 din Pitesti. Este descendent al unei familii vechi de boieri, mama sa fiind fiica lui I.C. Brătianu. A studiat la Sorbona si e licentiat in Litere si in Drept . A participat la Conferinta de la Paris, ca secretar al lui Al. Vaida-Voievod (1919).
 
Lalele
De pe podele urca valuri moi
De umbra si pe masa se intind.
Oglinda-si limpezeste iazul mort
Intr-un izvor cu seara cristalin.
Lumina zboara vie peste geam.
Amurgul din afara le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
In sfesnicul subtirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Inchis usor pe cate-un licurici,
Potirul lor de portelan acum
Isi strange-n umbre focul licarit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa mortilor le ia,
Naluca lor, in vis, ramane fum.
Asa doresc si sufletu-mi sa stea.

Ion Pillat( 1891 - 1945 )

 

Tulipani
Dai pavimenti salgono onde morbide
D’ombra e sul tavolo si stendono
Lo specchio si chiarisce il lago morto
In una sorgente con sera cristallina.
La luce vola viva al di là del vetro,
Il tramonto di fuori  ha dimenticato
I tulipani che gialli ardono ancora
Nel candeliere del fragile bicchiere.
La nuova coppa dei fiori è un pugno
Chiuso leggermente su una lucciola,
La loro coppa di porcellana adesso
Stringe in ombre il fuoco scintillante,
I tulipani spenti della stanza fuggono,
Lo specchio nell’acqua dei morti li porta,
Il loro fantasma, in sogno, rimane fumo.
Così desidero che anche la mia anima stia.
Ion Pillat
Traduzione:Marilena

 

Ion Pillat (1891-, 1945), è stato accademico , editore, poeta tradizionalista e pubblicista romeno.Passò i primi anni dell'infanzia sulla proprietà del nonno, a Florica. Ha studiato alla scuola primaria nr. 1 di Pitesti. E' discendente di una vecchia famiglia di boiardi, sua madre essendo la figlia di I.C. Bratianu. Studiò a Sorbona ed è laureato in Lettere e in Diritto. Partecipò alla Conferenza di Parigi, come segretario di secretar Al. Vaida-Voivoda (1919).
Strainul

Pe banca, sub castanul din vie, te aseaza,
Straine, ce venit-ai privelistea s-o vezi —
Florica e acolo, cu casa, parc, livezi,
Si peste drumul mare: zavoiul. Insereaza.
Campia e albastra si-n zare norii ard.
Sclipeste Raul Doamnei inspre apus, o clipa...
Un taur muge; putul cu lant si roata tipa;
Si vrr!... un zbor de vrabii zbucneste dintr-un gard...
Te-apleci mirat, straine, pe-amurg ca pe o rama
Ce-ar straluci din umbra muzeului pustiu,
Si crezi, pornind aiurea, ranit de-un dor tarziu,
Ca ai Florica... Dar n-ai zarit, ia seama,
Pe-albastra departare a luncii de demult,
Trecutul meu, ce arde sclipind in Raul Doamnei —
N-ai auzit, deodata rupand tacerea toamnei,
Vrr!... timpu-n zbor, pe care cutremurat l-ascult.
Ion Pillat
( 1891- 1945)
Lo straniero
In vigna, sotto il castagno, siediti sul banco,
Tu, straniero, che venisti sulla mia terra,
Florica sempre lì, la casa, il frutteto e il parco,
Il prato presso il fiume. Scende la sera.
Bruciano le nubi sulla riva lontana,
Brilla il fiume nel sole tramontando,
Un toro mugge e grida  la fontana;
Il volo dei passeri si vede scoppiando.
Stupito straniero di tanta fantasia,
Ti pieghi sul tramonto, museo di un’ora
E te ne vai ferito di tanta nostalgia
Della terra Florica, ma non hai visto ancora
Sulla remota riva l’azzurro sconfinato
Come brucia il passato nel fiume che brillando
Il quiete autunno nell’acqua ha annegato.
Oh, come vola il tempo , tirste lo sto ascoltando!
Ion Pillat (Variante romena: Marilena Rodica Chiretu)
 

Niciodată, iubito ...

 
niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine,
esti prezenta in sangele meu galopand,
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand,
niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti
niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata
in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie
si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in smoala,
trusoul
Lucian Avramescu

 

Mai, amore ...

mai, amore , andrò senza te,
sei presente nel mio sangue galoppando,
ti sento come una bevanda nelle vene
coltello che mi taglie la corda di un pensiero,
mai, amore, adorerò un'altra cosa,
oltre i tuoi seni piccoli senza la tendina della camicetta,
il dondolare dei tuoi fianchi fervidi
che fanno sul Corso che i venditori perdano il senno,
mai, amore, andrò vagabondo,
in palmo sempre mi starai come un chiodo,
crocefisso in questa bramata dolcezza
che dura una vira,
in cosmo mandato per comandare squadriglie
conquistare un meteorito di un'altra via lattea
trafigendo di corsa le nubi attomiche,
sarai una delle stelle,
la sola donna bramata,
anche se nella morte dovessi scendere senza ascensore
per i vani dell'inferno in metropolitana
sempre te amore penserò
ammiramdo, nel catrame,
il tuo corredo
Lucian Avramescu
Traduzione di:Marilena Rodica Chiretu

Florian Pitis
 

Home | Home Romania | Chi sono | Romania | Pitesti | Italia | Opere personali | Opere diverse | Pagina-bambini | Contatto | Link
Home | Home Romania | Cine sunt | Romania | Pitesti | Italia | Opere personale | Creatii diverse | Pagina copiilor | Contact | Link