Anotimpurile copilariei

Versuri si imagini.

Poezii de: de Marilena Rodica Chiretu

Pământul se roteşte

Moto:

Pământul se roteşte
în jurul axei sale,
timpul se împodobeşte
cu rochia-i de petale,

cu flori si rândunele,
căci ne-ncălzeşte iară
şi-n nopţile cu stele
 frumoasa primăvară.

Se mai roteşte o dată
şi vara e la mare
cu un colac înoată ,
copiii stau la soare
căci apa-i agitată.

Apoi soseşte toamna
în frunze îmbrăcată,
bogată este doamna
de fructe sărutată.

Când soarele trăieşte
departe in larga zare
iarna se cuibăreşte
şi frigul este mare.

Sunt anotimpuri care
timpul  îl împletesc,
sunt patru pe-o cărare,
copiii le iubesc.

Nu-i timp mai luminos
în  pacea armoniei,
căci e cel mai frumos
anotimpul copilăriei.

Primăvară, strop de rouă

Dimineaţa s-a trezit
într-un strop timid de rouă
şi departe a zărit
primăvara-n haină nouă.

Şiruri lungi de rândunele
cerul albastru au brăzdat
să o întâmpine şi ele
la căsuţa lor din sat.

Nici pădurea ni-i străină
de o veste aşa mare,
din frunziş însă suspină
ghiocelul stând la soare.

Primăvară strop de rouă
pe obrajii de copii,
vino să trezeşti când plouă
basmul frunzelor târzii!

O brânduşă dolofană

O brânduşă dolofană,
cu obrajii întinşi la soare,
sta pe-o pajişte montană
bosumflată pe o floare
care i-a făcut o rană
pe o frunză ce o doare.
În hăinuţa-i colorată
în nuanţa câmpului
când şi vara e sculată
din somnul pământului,
tot aşteaptă cu ardoare
o fetiţă să sosească,
s-o pună de sărbătoare
în cosiţa ei frumoasă
şi s-o ia la ea acasă.

Pe un fir de garofiţă

Pe un fir de garofiţă
s-a oprit un gândăcel
să privească-n poieniţă
cum adună-un băieţel
un buchet de romaniţă.
Se întreabă cu mirare:
„Ce-o să facă cu el oare!?”
Şi-ncepu apoi să zboare.
Iute a trecut şi vara
şi-n poiana colorată
gândăcelu-i supărat
că nu-i cald ca altădată,
a răcit în gât un pic,
că e frig şi el e mic.

Dar băiatul, cu răbdare,
îi dă ceai să bea pe care
l-a făcut din romaniţă
 că e multă-n  poieniţă.

Notă:
Romaniţa- muşeţelul =plantă medicinală

 

La fereastra cu culori

Seara, pun în ghiozdănel
cărţi, caiete şi-un penar,
îl pun şi pe motănel,
tata mi l-a dat în dar.

Dimineaţa mă trezesc,
mă îmbrac cu nerăbdare
şi la şcoală apoi pornesc,
că de-acum sunt şi eu mare.

Scriu, citesc şi desenez,
apoi mă întorc acasă,
şi pe unde navighez,
că acum mama mă lasă.

Mai intru într-o poveste,
mă mai joc cu un voinic,
mai primesc şi eu o veste,
dar nici poşta n-are plic.

La fereastra cu culori,
doar o oră mă mai lasă,
 mă-nroşesc la ochişori;
Dar ce bine că-i în casă!

Notă:
Fereastra cu culori= calculatorul

Laleaua-i o simfonie

Astăzi florile trăiesc
ziua lor de sărbătoare,
la oglindă se gătesc
să nu uite vreo culoare.

Primăvara le zâmbeşte
într-un vers de poezie,
iar laleaua ne vesteşte
că mai scrie o simfonie.

Toată strada se pictează
în culori de primăvară,
iar fetiţele dansează
în rochiţele de seară.

Grădiniţa cu pitici

Într-un parc pentru cei mici,
se înalţă printre flori
grădiniţa cu pitici
îmbrăcată în culori.

Pare-o zână fermecată,
căci copiii îi primeşte
într-o lume minunată,
ca o foaie de poveste.

Dimineaţa când sosesc,
 la măsuţe se aşează,
jucăriile zâmbesc
până când ei desenează.

Dulăpiorul este plin
de  avioane, maşinuţe,
dar şi păpuşele sunt
ce le cântă-n cutiuţe.

Este plină grădiniţa
de copii cu ochi isteţi,
le auzi din zori guriţa
sunt fetiţe şi băieţi

care-nvaţă să se joace
fără gălăgie mare,
alfabetul cum se face
e la mare căutare.

Să te joci, este frumos,
să înveţi, e de folos;
de aceea şi cei mici
sunt piticii cei voinici.

 

Noaptea vine printre case

Noaptea vine printre case,
ochişorii îi închide,
cu sărutul de mătase
poarta visului deschide.

Luna cerul luminează,
merg copiii să se culce,
iar steluţele veghează
somnul să le fie dulce.

Cartea o ora a aşteptat
să o închidă băieţelul,
ursuleţu-i supărat
că nu i-a pus cojocelul.

Mama însă le-a şoptit
că micuţu-a adormit;
aşa că or să-şi spună
singurele:”Noapte bună!”

Mama este doar o floare 

Mama este doar o floare
din buchetul de culori,
este albinuţa care
îţi dă aripi ca să zbori.

Mama este melodia
în corul furnicilor,
este zâna care scrie
fabula tăticilor.

Cu răbdare şi putere
ne dă gust, ne dă culoare,
este fagure de miere,
muşuroiul ce nu doare.

 

 

Pe un arc de curcubeu

Pe un arc de curcubeu
stau culorile împreună,
le-aş  pune-n penarul meu
să nu vină vreo furtună.

Dar nu vor să stea-n penare
şi departe s-au tot dus:
pe câmpuri e o cicoare
unde albastrul s-a ascuns.

Rozul mărul îl visează
primăvara în livadă,
violetul  parfumează
viorelele-n  poiană.

Roşul macul l-a pictat,
iar în floarea soarelui
galbenul s-a aşezat
dând culoare lanului.

Vara pomii îi îmbracă,
în culoarea  frunzelor
şi cu verdele se joacă
în poiana soarelui.

Iarna albul îl aduce
pe culmile munţilor
pe zăpadă să se culce
crengile brăduţilor.

Doar în toamnele târzii
plânge ursul în pădure
printre ramuri maronii;
s-au cules negrele mure.

Dar culorile sunt multe;
cum să fac să le adun?
Fiindcă nu vor să m-asculte
astăzi mamei o să-i spun

să îmi cumpere-o cutie
în care să le aşez;
curcubeul pe hârtie
cerul să îl  colorez.

Moş Crăciun nu se topeşte 

Cade iarna peste dealuri,
peste barba Moşului,
şi albeşte lângă maluri
gheaţa pârâiaşului.

Moş Crăciun  priveşte –n apă
teamă  îi este că se-neacă,
lasă sania şi pleacă,
căci din drum n-o să se-ntoarcă.

O lumină-n depărtare
îi înveseleşte faţa
doar piciorul îl mai doare
când păşind a spart şi ghiaţă

Dar nimic n-a mai simţit
copiii l-au ajutat
şi-n căruţă l-au suit
să-l ducă la ei în sat.

Jucării a împărţit,
Sfaturi fiecăruia în parte,
Unii s-au mai cuminţit,
alţii au mai cumpărat o carte.

Uite aşa timpu-a trecut,
vremea s-a mai încălzit,
Moşul bine-a petrecut
ascultând câte-o poveste.

Primăvara se zăreşte
la fereastră-n depărtare,
Moş Crăciun nu se topeşte
că-i făcut din lăcrămioare.

Cine-i oare, cine-i oare?
E iubirea ce nu moare
şi plânge doar în petale.

Papusi din toata lumea.

---