Pagina muzicala- muzica traditionala.

Tarantella este un dans popular foarte vechi raspandit in Italia de sud si transmis din generatie in generatie. Tema principala a virtuosului dans sta in pasiunea dintre barbat si femeie, care este reprezentata de muzica, dans si cantec. Originile tarantelei se pierd in antichitate: unii considera ca ar fi Gratiile cele care ar fi inventat acest dans pentru femeile din insula Capri, pentru a le da posibilitatea sa- si puna mai mult in evidenta frumusetea si sa o completeze cu ademenitorul cantec al Sirenelor. Altii gasesc in erotismul dansului cultul zeului Dionysos al Greciei antice, foarte raspandit peste tot in  Grecia Mare, si regasesc in freneticul dans pe cel al femeilor care il celebrau pe zeul Bachus. Si instrumentele muzicale folosite sunt, la randul lor, foarte vechi.

Nota: Bachus este zeul roman corespunzator lui Dionysos , patron al culesului viilor, al vinului si al freneticelor distractii.

Traducere si nota: Marilena Rodica Chiretu

Carnavalul

Carnavalul, perioada care precede Postul Pastelui, este o adaptare crestina a unor vechi obiceiuri laice. Incepand secolul al V-lea  (Quattrocento), s-au manifestat o serie de atacuri represive ale criticilor epocii: erau judecate prea “pagane” anumite obiceiuri, serbari sau petreceri care se desfasurau in acea perioada. Cu toate acestea, Carnavalul a continuat sa dea viata unor noi forme de sarbatorire: competitii intre clase diverse de cetateni sau grupari, cu lovituri de pietre sau de baston, lupte intre fractiuni sau cartiere ( exista si astazi traditia bataii cu portocale la Ivrea) sau intre diferite orasele.
Asta se petrecea pe strazi, in mijlocul oamenilor simpli, in timp ce, in linistea gradinilor si a saloanelor somptuoaselor palate, nobilimea se delecta cu jocuri “politicoase,” intrecandu- se in abilitatea manuirii armelor.

In Evul Mediu tarziu, travestiul s- a raspandit cu ocazia carnavalurilor din orase. Aici, acesta permitea schimbarea rolurilor, glumele pe seama unor persoane, satirizarea viciilor acestora.

Traditia Carnavalului a determinat fiecare regine italiana sa- si etaleze propria originalitate, ceea ce a atras un mare numar de turisti si vizitatori.

Cele mai cunoscute carnavaluri sunt cele din Viareggio, Venezia, Putignano (Puglia) si Cento (Ferrara).

Primele informatii istorice despre Carnavalul sicilian dateaza din anul 1600 si sunt legate de numele orasului Palermo.Cu vremea, fastul carnavalului s- a imbogatit prin crearea unor decoratiuni, costume si masti cat mai diverse si originale, din dorinta de a evada din rutina, din cotidian. Fiecare regine are specificul sau in traditia Carnavalului.

In vremurile indepartate, in Sicilia, se putea asista la spectacole deosebite de dansuri, cum ar fi cel al “sclavilor”, in timpul caruia participantii, travestiti in sclavi, dansau pe strazi in sunetul vechilor tambururi turcesti, si dansul “Balla- Virtacchi” pentru care acestia se costumau in pigmei.

Si fastul culinar legat de Carnaval este demn de remarcat, prin abundenta traditiilor culinare: in aceasta perioada, se pregatesc felul de mancare alese cu carne si sos, cum ar fi “macaroanele cu sos” (maccheroni al ragù), dulciuri sofisticate precum “Teste di turco” sau dulciuri mai simple ca “Pinocchiata”.

In pezent, obiceiul de a petrece de Carnaval este inca foarte viu in insula. Sunt multe si pertrecerile organizate de persoane particulare, dar si mai numeroase cele publice, care se bucura de o traditie seculara.

In fiecare an, are loc parada carelor alegorice, spectacole ale cantaretilor cunoscuti, diferite jocuri, cu o vie participare a locuitorilor si a turistilor.

-MaStI