|

Pagina video muzicala/musicale.
Vasile Alecsandri, scriitor roman de origine romano-italiana, personalitate marcanta a culturii romane, s- a nascut la Bacau, la 21 iulie 1821, si a murit la 22 august 1890, Mircesti, judetul Iaşi. A fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de- a lungul intregului secol al XIX- lea, membru fondator (2 iunie 1876) si membru de onoare (23 august 1871) al Societatii Academice Romane. In 1859, dupa alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, scriitorul pleaca intr- o lunga misiune diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoasterea dublei alegeri a lui Cuza, pentru ca, in 1885 este numit ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris, post pe care il detine pana la moarte. Vasile Alecsandri, scrittore romeno di origine romeno- italiana, personalità insigne della cultura romena, è nato a Bacau, regione di Iassi, il 21 luglio, 1821, e morì il 22 agosto, 1890, a Mircesti, (Iassi). E' stato poeta, drammaturgo, folclorista, politco, diplomata, accademico romeno, il creatore del teatro romeno e della letteratura drammatica della Romania, personalità insigne della Moldavia e della Romania lungo l'Ottocento, membro fondatore (2 iunie 1876) e membro della Società Accademica Romena (23 august 1871).In 1859, dopo l' elezione come voivoda di Alexandru Ioan Cuza, lo scrittore parte in una missione diplomatica a Parigi, Londra e Torino, per ottenere il riconoscimento della doppia elezione di Cuza, in Modavia e nei Paesi Romeni ( Valacchia), in 1885 essendo stato nominato ministro plenipotenziale della Romaniei a Parigi, postoche occuperà fino alla sua morte.

|
Vasile Alecsandri, flacara vie a culturii romane. Vasile Alecsandri, la fiamma viva della cultura romena.
Vasile Alecsandri (1821- 18 90) a fost un poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician roman, creator al teatrului romanesc si a literateraturii dramatice in Romania, personalitate marcantă a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea.
Fundamentale pentru formarea sa au fost calatoriile in strainatate si studiile facute la Paris. Intors in tara, a participat activ la viata politica.Scriitor fiind, s-a straduit sa imbine influentele occidentale ale civilizatiei contemporane cu traditiile locale.A fost primul care a publicat o culegere, in doua volume, de poezii populare (1852- 1853). Din aceste teme populare s-a inspirat in volumele” „Doine” si „Lacramioare”. Din creatia europeana a reluat si adaptat noi genurisi specii literare, cum ar fi: idila pe fond autobiografic; poemul epic; cantul istoric.
|
Vasile Alecsandri nacque a Bacau nel 1821 (morì a Mircesti nel 1890) ed è stato poeta, drammaturgo, politico, ministro, accademico, il fondatore del teatro romeno, personalità insigne della Moldavia e poi, della Romania, lungo il XIX- esimo secolo.
Fondamentali per la sua formazione furono i viaggi all'estero e gli studi compiuti a Parigi. Tornato in patria partecipò attivamente alla vita politica. Come scrittore, si sforzò di conciliare gli influssi della contemporanea civiltà euroccidentale con le tradizioni del paese. Fu il primo a pubblicare una raccolta, in due volumi, di poesie popolari (1852 e 1853). A questi temi popolari si ispirò per le liriche di Doine (1855), e Mughetti (1863). Dalla produzione letteraria europea riprese e adattò nuovi generi: l'idillio a sfondo autobiografico, il poema epico, il racconto in prosa, il canto storico. Contribuì alla creazione del teatro nazionale con oltre 50 drammi, imperniati sui problemi politici e sociali del suo tempo e del suo paese.
|
 |
Casa memoriala, Mircesti- teatrul "Vasile Alecsandri", Iasi.
"Graiul Neamului Hai sa dam mâna cu mâna Cei cu inima româna, Sa-nvârtim hora fratiei Pe pamântul României! Iarba rea din holde piara! Piara dusmania-n tara! Între noi sa nu mai fie Decât flori si armonie! Mai muntene, mai vecine Vina sa te prinzi cu mine Si la viata cu unire Si la moarte cu-nfratire! Unde-i unul nu-i putere La nevoi si la durere Unde-s doi puterea creste Si dusmnaul nu sporeste! Amândoi suntem de-o mama De-o faptura si de-o sama, Ca doi brazi într-o tulpina Ca doi ochi într-o lumina. Amândoi avem un nume, Amândoi o soarta-n lume. Eu ti-s frate, tu mi-esti frate, În noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grabire Sa-l secam dintr-o sorbire, Ca sa treaca drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Si sa vada sfântul soare Într-o zi de sarbatoare Hora noastra cea frateasca Pe câmpia româneasca!" (Versuri: Vasile Alecsandri Muzica: Alexandru Flechtenmacher)
Se citeste cu programul pentru limba romana! Si legge con il programma per la lingua romena!
Vasile Alecsandri, personalitate marcanta a culturii romane, de origine italiană, s- a născut la Bacău, la 21 iulie 1821, si a murit la 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi. A fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. scriitor şi om politic român, membru fondator (2 iunie 1876) şi membru de onoare (23 august 1871) al Societăţii Academice Române. Alecsandri, Vasile, mare poet, n. sau 14 Iunie 1819 sau 21 Iulie 1821, † 22 August 1890.
1834-1839- Împreuna cu alti fii de boieri, Vasile Alecsandri îsi face studiile la Paris. Dupa trecerea bacalaureatului literar se pregateste sa intre la medicina, dar abandoneaza. Urmeaza cursurile facultatii de drept, însa dupa câteva luni renunta. Tatal sau l-ar fi vrut inginer, dar îi lipsea bacalaureatul în stiinte, pe care nu-l poate obtine. Se dedica literaturii, scriind primele versuri în limba franceza, între care poemul Zunarilla.
1839 - În drum spre Patrie, Vasile Alecsandri întreprinde o lunga calatorie prin Italia. Viziteaza Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere în limba româna Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.
1845- Face cunostinta cu Nicolae Balcescu si cu alti tineri munteni la mosia Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum viziteaza Bucurestii. Este epoca în care creste afectiunea sa pentru Elena Negri, careia îi dedica o seama de poeme.
1846-1847- Vasile Alecsandri o însoteste pe Elena Negri în strainatate, pentru îngrijirea sanatatii. Italia, Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia îi prilejuiesc impresii profunde. Insa boala Elenei se agraveaza, iubita poetului stingându-se pe vapor la întoarcere în Patrie. în vara se afla la odihna la Balta Alba. Impresiile din aceasta localitate si-au gasit expresia în nuvela Balta Alba.
1885- Este numit ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris, post pe care il detine pana la moarte.
1859- Dupa alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleaca într-o lunga misiune diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoas-terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris îi viziteaza pe Lamartine si pe Merimee si cauta sa câstige bunavointa ambasadorului Rusiei, contele Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor între 1829 si 1834.
1860- Abandoneaza activitatea politica si se retrage la Mircesti, în mijlocul familiei, unde se dedica scrisului, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile si câteva cântecele comice.
1890 August 22- Vasile Alecsandri se stinge din viata la Mircesti. Este inmormantat la 26 august in gradina casei, daruita in 1914 Academiei, de catre sotia poetului. Deasupra mormantului a fost ridicat un mausoleu din initiativa Academiei, in 1928. Intreg ansamblul a devenit muzeu memorial.
A Venezia...
A Venezia cara tanto…
Volo e penso nel colore
Che trasforma il buio santo
Della notte di dolore
In nostalgico stupore.
E l’uccello già ferito
D’un serpente velenoso
Se si sente atterrito
Vola, vola coraggioso
Verso il nido fiorito.
Oh! Venezia grandiosa!
Chi l’amore ha assaggiato
Nel profumo della rosa
Non ha mai dimenticato
Quanto sei ingegnosa.
Ti amo anche in dolore
Se il vestito che ti avvolge
Si dipinge nel grigiore
Che le gondole travolge;
E sui calli con rumore
sogni spenti li rivolge.
Ti amo con cuor ardente
Per il tuo bel passato
Nel ricordo già perdente
dell’amore straziato
Che mai ho dimenticato.
Vasile Alecsandri
|
La Venetia mult duioasa
La Venetia mult duioasa
Duios zboara gandul meu,
Cand, in noaptea- ntunecoasa,
Pe simtirea- mi dureroasa
Se abate dorul greu.
Astfel pasarea ranita
De un sarpe otravit
Zboara, zboara obosita
Si s- abate amortita
Langa cuibu- i inflorit.
O! Venetio mult mareaţa!
Cine a putut gusta
A iubirilor dulceata
In poetica ta viată
Vecinic nu te va uita!
Te iubesc in a ta jale,
In vesmantul tau cernit,
S
i in gondolele tale
Ce se pierd printre canale
Ca un vis neispravit.
Te iubesc cu dor fierbinte
In frumosul tau trecut
Si- n aducerea- aminte
Ale dragostelor sfinte
S- a fiintei ce- am pierdut!
Vasile Alecsandri
|
Vasile Alecsandri
VASILE ALECSANDRI (1821-1890 One of the leading Romanian literary, political, and diplomatic figures of the 19th century, Alecsandri was born in Moldova in a boyar family with connections to the court of Prince Mihail Sturdza. Educated privately at home (along with Mihail Kogalniceanu), he was sent with several Moldovan young men, including Alexander Ion Cuza, to Paris in 1834 where he studied medicine, law, literature, and enjoyed Parisian social life. He built strong relationships there with Muntenian students (especially Ion Ghica) who as a group came to view themselves as Romanians, rather than as Moldovans or Muntenia ns.
He returned to Iasi in 1839 to work in the Treasury of Moldova, and to write, publish, and promote the idea of the union along with Kogalniceanu and others. He was one of the leaders of the Romanian theater in Iasi after 1840, both as an organizer, director, and writer. And he was an editor of the nationalist journals Dacia Literara (1840), founded with Kogalniceanu, and Costache Negruzzi and Propasirea, founded by Kogalniceanu in 1844.
Alecsandri was heavily involved in the activities of the Moldovan 1848 revolutionaries. During the 1840s, he had worked with the underground by carrying messages and encouraging them through his correspondence. He was a frequent visitor to the Costache Negri estate, Minjina, a center for Muntenian and Moldovan reformers. (He was also romantically involved with Negris sister, Elena, whose illness and death in 1847 deeply affected him.) With pressure building in and around Moldova in 1848, Prince Mihail Sturdza called a meeting to allow some of the young idealists, including Alecsandri, to present of their complaints. In response, Alecsandri edited a petition-proclamation for the reformer/ revolutionaries promoting the ideas of union and liberty. He also wrote at this time his poem-manifesto Desteptarea Romaniei.
After the collapse of revolutionary activity in Moldova, Alecsandri fled to Transylvania to avoid arrest, where he published the brochure "Protest in the Nam e of Moldova, Humanity, and God." He wrote more unionist poetry inspired by the assembly at Blaj in May 1848, and signed the May "Our Principles for Reform of the Country." Finally, as he analyzed the death of the revolution in Moldova, he became even more of a unionist.
In June, Alecsandri moved to the Hurmuzakis in Cernauti where he became the secretary of Moldovan revolutionary committee which contributed to the underground revolutionary activity in Moldavia. He issued in the name of the committee the "Proclamation of the National Party of Moldova to All Romanians," and published poetry in the Pan-Romanian journal Bucovina. In September the revolutionaries sent him to Paris as a diplomat and propagandist to inform Europe of the Romanian national cause. He was also sent to Constantinople, Hungary and Transylvania to promote the ideas of union and liberty. Throughout this period Alecsandris correspondence and literature encouraged the exiles. He also gave materia l support to the cause, especially Balcescu. Settling in Paris, Alecsandri edited along with Nicolae Balcescu and Alecu Russo <>(The Future Romania) in Paris.
In late 1849, the newly-installed liberal/unionist Prince Gregore Ghica (1849-1856) brought him back home and made him State Archivist. He was prominent in nationalist and unionist activities. His journal, Romania Literara (1855), played an important role in Romanian cultural life. In 185 6, his Hora Unirii was published; it became the hymn of the unionist movement. After the double election of Alexandru Ioan Cuza (1859), Alecsandri became one of his key advisors, served as foreign minister, and as Romanias ambassador to major capitals. After Cuzas ouster, he was much less active in politics, but did spend the last five years of his life as Romanian ambassador in France (1885-1890).
Alecsandri was an inspirer, influence, and leader of Romanian literary endeavors until his death, a mentor of the Junimea movement, and doyen of Romanian writers and playwrights. His collection of folkloric popular poetry (1852) was a first, his poems inspired a generation of poets, and his heroic, historical dramas were highly successful. His work was known in France and Italy, winning a prize in 1878 for Romance language poetry at Montpellier and gaining him a reputation as a kind of Victor Hugo of the East. He was also a noted letter writer.
Jean T. Michelson
Bibliography
Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori, Marta Anineanu(ed.) Bucuresti, 1972.
G. C. Nicolescu, Viata lui Vasile Alecsandri Bucuresti, 1975
Dumitru Vitcu, Diplomats of the Union Bucuresti, 1989.
uk.geocities.com/
JGC revised this file (http://www.ohiou.edu/~chastain/ac/alecsan.htm) on October 13, 2004
© 1999, 2004 James Chastain.
Opere
Volume de teatru. Comedii
-
Chiriţa în provinţie (1852) Chiriţa în voiagiu (1864) Chiriţa în balon (1874)
Volume de poezie
Pastelur iPoezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti), 1852 Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate de V. Alexandri, partea a II-a, 1853 Doine şi lăcrămioare, 1853
Proze
Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa, Iaşii în 1844 Un salon din Iaşi Românii şi poezia lor O primblare la munţi Borsec Balta-albă Călătorie în Africa. Un episod din anul 1848 .
Proze din periodice
Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir Melodiile româneşti Prietenii românilor Lamartine Alecu Russo Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880) Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
Drame
Cetatea Nemţului Lipitorile satelor Sgârcitul risipitor Despot Vodă, dramă istorică Fântâna Blanduziei Ovidiu
Opere complete
Opere complete, 1875
(De la Wikipedia, enciclopedia liberă)
Rodica
de Vasile Alecsandri (1821 - 1890)
Purtand cofita cu apa rece
Pe ai si umeri albi, rotunzori,
Juna Rodica voioasa trece
Pe langa junii samanatori.
Ei cu grabire ii sar in cale,
Zicand: „Rodica, floare de crin,
In plin sa- ti mearga vrerile tale,
Precum tu, draga, ne iesi cu plin!
S- ajungi mireasa, s- ajungi craiasa!
Calea sa- ti fie numai cu flori,
Si casa casa, si masa masa,
Si sanul leagan de pruncusori!”
Cu grau de aur ei o presoara,
Apoi cofita intreaga- o beu.
Copila rade si- n cale- i zboara,
Scuturand graul din parul sau.
Nota: Conform traditiei populare, a iesi in intampinarea cuiva cu un vas plin cu apa este un semn de bun augur. |
Rodica
di Vasile Alecsandri (1821 - 1890)
Con acqua fresca la brocca portando
Sulle sue spalle bianche, rotonde,
La dolce Rodica lieta passando
Saluta i giovani seminatori.
Loro in fretta l’ accolsero fieri
Dicendo:”Rodica, del giglio sei fiore
E ti augurimo sui tuoi sentieri
Sempre una brocca piena d’amore.
Che sii la sposa più favolosa
E il cammino pieno di gigli,
La tavola ricca, la casa gioiosa
E il tuo seno nutri i figli!”
Con grano dorato l’ avevano sparsa
La brocca intanto bevendo,
Rodica rideva e poi è scomparsa,
Dai suoi capelli il grano scuotendo.
Traducere: Marilena Rodica Chiretu
Nota: Secondo la tradizione popolare, accogliere qualcuno con un vaso pieno d’acqua è un segno di buon augurio.
|
Vasile Alecsandri si stranepotul sau, Dumitru Hertanu, nascut la Bacau, in 1918. Vasile Alecsandri e il suo bisnipote, Dumitru Hertani, nato a Bacau, nel 1918.
V. Alecsandri, Istambul, 1885 D. Hertanu, Arges, 2007.
Dumitru Hertanu s-a nascut in anul 1918 in comuna Marasti, judetul Bacau.In prezent in varsta de 89 de ani, traieste in Pitesti, judetul Arges. Este unul dintre stranepotii ilustrului poet Vasile Alecsandri.
Militar de cariera, a luptat in cel de- al doilea razboi mondial, fiind ranit in luptele pentru eliberareea Basarabiei.
De la inaintasul sau a mostenit pasiunea pentru scris, in general, si pentru poezie in mod special.A publicat opt volume de versuri pentru copii, printre care se regasesc insa, si poezii ce demonsreaza dragostea si nostalgia fata de pamantul natal, Moldova. |
Dumitru Hertanu nacque nel 1918 nella località Marasti, provincia di Bacau, Moldavia. Attualmente in età di 89 anni, vive in Pitesti, provincia di Arges. E uno dei bisnipoti dell’illustre poeta Vasile Alecsandri, alla cui famiglia appartiene.
Ufficiale di carriera, fu combattente sul fronte durante la seconda guerra mondiale e fu ferito nelle lotte per la liberazione della Basarabia.
Dal suo avo ereditò la passione per la scrittura e, particolarmente, per la poesia. Pubblicò otto libri di poesie per bambini, tra le quali si ritrovano però, anche versi che dimostrano l’affetto e la nostalgia per la terra natale, la Moldavia.
|
IASI 1900 - www.old-cities.blogspot.com
Crai- nou
Pe cand la cuibu-i pasarea zboara
C-un tipat jalnic ca un suspin
Si, plecand capul sub aripioara,
Pe creanga mica adoarme lin,
Zamfira trista din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se ivise,
Varsand pe frunte-i lumina sa.
De cand in lume gingasa fata
Zambea ca floarea de pe campii,
Numai de soare fu sarutata
Pe sanu-i fraged, pe-ai sai ochi vii.
Parul sau negru ca nori de ploaie
De-a lung pe umeri neted cadea.
Ades copila mandra, vioaie,
De soare-n paru-i se ascundea.
Iar cand pe frunte-i ducea cofita
Cu apa rece de la izvor,
Cand era umeda-a sa gurita
Si-i salta floarea pe sanisor,
Toti trecatorii simteau deodata
O sete mare in pieptul lor;
Beau multa apa, catand la fata,
Si urmau drumul oftand de dor.
Ea canta dulce ca ciocarlia
Ce ciripeste vesel in zori,
Si suna gingas atunci campia
Ca de un freamat de Zburatori.
Ades batranii, stand impreuna
Si ascultand-o pe langa foc,
Trageau cu sortii, noaptea, la luna,
Si vesteau fetei mare noroc.
Dar intr-o seara, sus, pe movila,
O Baba Cloanta, din bobi tragand,
I-a zis cu spaima: Sa fugi, copila,
De strain mandru, cu glasul bland!
De-atunci Zamfira in multe randuri
Vedea o umbra zburand prin nori,
Si toata noaptea sta ea pe ganduri
In doruri tainice, in dulci fiori.
Acum ea, trista, din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se ivise,
Iar glasu-i jalnic asa canta:
Crai-nou, stralucite!
Plansa m-ai gasit,
Cu ganduri mahnite,
Cu chipul cernit.
Inima-mi jeleste,
Dar nu stiu ce vrea;
Nu stiu ce doreste
Inimioara mea.
Caci aude noapte
.reamate de zbor,
S-apoi blande soapte
Ce-i soptesc din nor.
Iar a zilei raza
Cand luceste sus,
Mult apoi viseaza
Visul ce s-a dus.
Crai-nou! vin cu bine,
Cu bine te du,
Dar jalea din mine
Sa nu mi-o lasi, nu!
Sa ma lasi cu salba
De galbeni frumosi,
Cu naframa alba
Si iminii rosi.
Sa ma lasi ferice,
Cu doru-mplinit,
Zburand tu de-aice,
Crai-nou mult iubit!
Iata ca-n valea cea-ntunecata
Un strain mandru atunci trecu,
Auzi glasul, veni indata
Si-n calea fetei pe loc statu.
Blanzi erau ochii, blanda-era fata,
Bland era glasul celui strain!
Caci trecu noaptea, si dimineata
Gasi copila fara suspin.
Trei zile-n urma ea avea salba,
Salba de galbeni pe-al sau grumaz,
Avea pe frunte naframa alba,
Iar flori nici una pe-al sau obraz!
Trei zile-n urma Crai-nou se duse,
Si, cu el, mandrul strain pieri,
Sarmana fata in drum se puse
Si mult il planse, mult il dori!
Trei zile-n urma, colo, pe vale,
Ramase singur un biet mormant!
S-ades de-atunce un glas de jale
Soptind s-aude astfel prin vant:
Tu, ce spui vesel, sus, pe movila,
La cornul lunii tainicu-ti gand,
Cand vine noaptea, fugi, fugi, copila,
De strain mandru, cu glasul bland!
Vasile Alecsandri
Muzica Ciprian Porumbescu.
|
    
|