Un attimo vorrei…
Un attimo vorrei fermare il mio tempo,
tra le stagioni camminare
nell’alito d’ un bacio
acceso sulle labbra, sul prato dei verdi sguardi,
dalla malinconia portata sulle spalle degli anni.
Un attimo vorrei saperti tra le mie braccia,
tra sillabe, tra note, colori e pensieri,
godere la canzone di dolci nostalgie,
raccogliere nel pugno solo le armonie.
E’ bello qui, a casa mia,
sotto il tetto del vecchio cielo,
dalla finestra guardo le cime delle alte montagne,
un attimo vorrei fermarti nelle valli,
ascoltare il mormorìo delle profonde fontane,
dai tuoi mari che possa salire
fino alle mie mani
per scrivere insieme con raggi
un’ altra sinfonia,
tra i petali dei fieri tulipani.
Un attimo vorrei essere
un fiore con due rami
spuntati dalla stessa radice,
intreccio sentieri lontani
per capire ciò che in sordina il silenzio mi dice
al di là del fremito
nascosto dagli anni...
Marilena Rodica Chiretu
17 maggio, 2008. |
O clipa as vrea
O clipa as vrea sa- mi opresc timpul,
printre anotimpuri sa colind
in suflul cald al unui sarut
aprins pe buze, pe pajistea privirilor verzi
de melancolia purtata pe umerii anilor.
O clipa as vrea sa te stiu in bratele mele,
printre silabe, note, culori si ganduri,
sa ne bucuram de cantecul dulcilor doruri,
sa adunam in pumn numai armonii.
E frumos aici, acasa la mine,
sub acoperisul cerului batran,
de la ferestra privesc culmile
inaltilor munti,
o clipa as vrea sa te opresc intre vai,
sa ascultam murmurul fantanilor adanci,
de la marile tale sa poti sa urci
pana la mainile mele
pentru a scrie impreuna cu raze
o noua simfonie
intre petalele mandrelor lalele.
O clipa as vrea sa fiu
o floare cu doua ramuri
rasarite din aceeasi radacina,
impletesc carari indepartate
ca sa - nteleg ce- mi spune tacerea in surdina
dincolo de freamatul
ascuns de ani...
Marilena Rodica Chiretu
17 mai, 2008 |