Al confine delle stagioni

Una nuvola si è collocata
sulle ciglia dello sguardo,
la saetta della luce
attraversa la tela della nebbia,
cerca  il sorriso del sole
nella confusione del crepuscolo.
Sulla riva del tempo,
sta aspettando il mare dei desideri
un’altra calorosa estate
perché non c’è tramonto
senza un’altra aurora,
come non ci sono onde senza acqua,
al confine delle stagioni.
Quest’estate,
lascerò la pelle nuda
respirare la frescura
sull’arco dell’orizzonte,
i piedi scalzi toccare
il fuoco della sabbia
quando il giorno fiorisce nel bicchiere
come il fiore del nostro amore.
La gente urla sulle strade,
alla finestra dell’illusione,
sotto i ponti e in case di paglia,
la rabbia uccide la fiaba
della partenza e dell'arrivo,
i bambini cercano le mamme
nel pugno della ragione.
Cosa ci rimane, amore!?
Abbracciarci nella fiamma del silenzio,
come la luce abbraccia la terra
nel fuoco di ogni alba...
Marilena Rodica Chiretu
8 maggio, 2010           
............................................
 

La granita anotimpurilor

Un nor s-a asezat
pe genele privirii,
sageata luminii
traverseaza panza cetei,
cauta zambetul soarelui
in confuzia crepusculului.
Pe tarmul timpului,
asteapta marea dorintelor
o alta vara calduroasa
pentru ca nu exista apus
fara noi zori,
cum nu exista valuri fara apa
la granite anotimpurilor.
Vara acesta,
voi lasa piele goala
sa respire prospetimea
pe arcul orizontului,
picioarele desculte
sa atinga focul nisipului,
cand ziua inflorste in pahar
ca floarea iubirii noastre.
Lumea urla pe strazi,
la fereastra iluziei,
sub poduri si in case de paie,
mania ucide basmul
plecarii si sosirii,
copiii isi cauta mamele
in pumnul ratiunii.
Ce ne mai ramane, iubire!?
Sa ne imbratisam in flacara  tacerii,
cum lumina imbratiseaza pamantul
in focul fiecarui rasarit…
Marilena Rodica Chiretu-Romania
8 mai, 2010
Marilena Rodica Chiretu
8 mai, 2010

 

Le tue labbra...

sono due paesi con i confini del mare
e delle montagne,
i tuoi baci illuminano
le valli in cui si sprofondano i desideri.
Le tue labbra,
rosse come il tramonto all’orizzonte
accendono il falò degli sguardi
e le scintille degli occhi
che intrecciano una corona di stelle
sulla schiuma dell’aurora
quando ci svegliamo insieme
abbracciati nello stesso sorriso,
come due valli che si cercano
sulla cima delle montagne,
quando i rami perdono le foglie
tra le dita delle mani,
ma rimangono sempre insieme
sulla terra,
nel manto soffice
che avvolge il corpo
nelle sfumature multicolori.
Silenzi d’amore
chiudono la bocca della verità
sotto l’arcobaleno che si distende
tra la primavera e l’inverno,
un arco bello
come il disegno di due labbra
e di due paesi
abbracciati dalla stessa stagione...
Marilena.

 

Buzele tale…

Buzele tale
sunt doua tari cu hotarele marii
si ale muntilor,
sarutul tau lumineaza
vaile in care se cufunda dorintele.
Buzele tale,
rosii ca apusul la orizont
aprind faclia privirilor
si scanteile ochilor
care impletesc o coroana de stele
pe spuma zorilor
cand ne trezim impreuna
imbratisati in acelasi zambet,
ca doua vai care se cauta
pe varful muntilor,
cand ramurile pierd frunzele
printre degetele mainilor,
dar raman mereu impreuna
pe pamant,
in mantia  moale
care invaluie corpul
in nuante multicolore.
Tacerile iubirii
inchid gura adevarului
sub curcubeul care se intinde
intre primavara si iarna,
un arc frumos,
precum desenul a doua buze
si a doua tari
imbratisate de  acelasi anotimp..
Marilena

 

Ci separa solo una primavara…

Guardo dalla finestra
quant’è lungo l’inverno
senza la poesia delle parole,
senza la musica delle foglie
nell’albero dalle due radici.
Intreccio il filo del pensiero
che mi porti da te,
sulla roccia degli olivi,
presso la siepe degli oleandri,
lungo la strada dell’Adriatico,
per respirare gli aromi dei ricordi.
Fa freddo nel cuore del marzo,
il dio della guerra tra ieri ed oggi,
rimane però caldo il respiro del sogno
cresciuto sulle spalle dei tuoi tesori,
eredità pesante custodita nelle sorgenti,
nell’anima del ponte di pietra.
Sto alla finestra e ti aspetto per dirti che non i mari e le montagne
ci separano,
mai il profumo del melo  con la stessa radice,
dei frutti maturati negli stessi plami,
il volo libero tra gli specchi di due finestre
che sciolga le stagioni in una sola,
la poesia in musica
la musica nelle fontane;
ci separa solo una primavera
delle mie zampogne che risuonano lontane…
Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010

Ne desparte doar o primavara…

Privesc de la fereastra
cat de lunga este iarna
fara poezia cuvintelor,
fara muzica frunzelor
in copacul cu doua radacini.
Impletesc firul gandului
care sa ma duca la tine,
pe stanca maslinilor,
langa gardul viu al lendrilor,
de-a lungul drumulul Adriaticii,
pentru a respira aromele amintirilor.
Este frig in inima lui martie,
zeul razboiului intre ieri si azi;
ramane insa calda respiratia visului
crescut pe spatele comorilor tale,
mostenire grea pastrata in izvoare,
in sufletul podului de piatra.
Stau la fereastra si te astept sa-ti spun
ca nu marile si muntii ne despart,
ci parfumul marului cu aceeasi radacina,
al fructelor coapte in aceleasi palme,
zborul liber intre oglinzile a doua ferestre
care sa topeasca anotimpurile
in una singura,
poezie in muzica,
muzica intr-o fantana;
ne desparte doar o primavara
a fluierelor mele ce rasuna de departe…
Marilena Rodica Chiretu
09.03.2010
 

Gli aromi
dello stesso amore...

Eccoti,
sull’arco del cielo
stai guardando l’arcobaleno
dei miei sogni,
il mare apre
la finestra delle onde
che abbracciano
con il loro fremito
il ricamo delle sponde.
Spunta l’aurora
nel cono delle ombre,
la luna se ne addormenta
sul cuscino d’argento,
io mi sveglio
nei tuoi desideri,
sentieri intrecciati
da cuori diversi,
due farfalle dello stesso volo
si guardano i colori
nella luce dell’acqua
annidata nei palmi
di due mani
da dove assaggiamo
gli aromi
dello stesso amore...
Marilena, 20.01.2010

Aromele aceleiasi iubiri…

Iata-te,
pe arcul cerului
privesti curcubeul
visurilor mele,
marea deschide
fereastra valurilor
care imbratiseaza
cu freamatul lor
dantela malurilor.
Rasar zorile
in conul de umbre,
luna adoarme
pe perna-i argintie,
eu ma trezesc
in dorintele tale,
carari impletite
de inimi diferite,
doi fluturi ai aceluiasi zbor
isi privesc culorile
in lumina apei
cuibarita in palmele
a doua maini
de unde gustam
aromele
aceleiasi iubiri…
Marilena, 20.01.2010
 

Perfumes of the same love…
There you are, on the sky’s arch,
Watching the rainbow of my dreams,
The sea opens the waves’ window
Which embrace, with their trembling the lacy shore.
The dawn rise within the shading cone,
The moon fells asleep on its silver pillow,
I wake up in your desires,
Stranded paths of different hearts,
Two butterflies in the same flight
Contemplate their colors
In the waters’ light
Nestled inside the palms
Of two hands
Perfumes
Of the same love…
Marilena
Traducere: Isabela Chiretu
 

Dorul meu

Dorul meu,
nor plutitor,
chiama seninul cerului tau,
val involburat,
cauta spuma marii tale,
mal al fluviului
traverseaza si darama zidurile,
dorul meu,
calatoreste printre cupole si turnuri,
gand usor ca fulgul
cade pe urmele timpului
in piata lagunei,
lacrima ce moare la radacinile mele,
vis visat acasa la mine,
dorul,
cuvantul pe care nu mi- l spui...
Dorul meu,
floare- a- soarelui urmand
lumina galbenei iubiri,
picatura de fericire si durere
inecata in marea ochilor mei,
pretul platit de ani,
fluierul care canta
pe pamanturi straine,
roata a timpului
rostogolind fulgii
peste parul meu
ratacit pe spate,
dorul meu,
esti apa
painea
si aerul
zilei mele de maine...
...sta dorul meu
in mainile tale...
Marilena Rodica Chiretu
25 noiembrie 2005
 
 
 

Un attimo vorrei…

Un attimo vorrei fermare il mio tempo,
tra le stagioni camminare
nell’alito d’ un bacio
acceso sulle labbra, sul prato dei verdi  sguardi,
dalla malinconia portata sulle spalle degli anni.
Un attimo vorrei saperti tra le mie braccia,
tra sillabe, tra note, colori e pensieri,
godere la canzone di dolci nostalgie,
raccogliere nel pugno solo le armonie.
E’ bello qui, a casa mia,
 sotto il tetto del vecchio cielo,
dalla finestra guardo le cime delle alte montagne,
un attimo vorrei fermarti nelle valli,
ascoltare il mormorìo delle profonde fontane,
dai tuoi mari che possa salire
 fino alle mie mani
per scrivere insieme con raggi
un’ altra sinfonia,
tra i petali dei fieri tulipani.
Un attimo vorrei essere
un fiore con due rami
spuntati dalla stessa radice,
intreccio sentieri lontani
per capire ciò che in sordina il silenzio mi dice
al di là del fremito
nascosto dagli anni...
Marilena Rodica Chiretu
17 maggio, 2008.
 

O clipa as vrea

O clipa as vrea sa- mi opresc timpul,
printre anotimpuri sa colind
in suflul cald al unui sarut
aprins pe buze, pe pajistea privirilor verzi
de melancolia purtata pe umerii anilor.
O clipa as vrea sa te stiu in bratele mele,
printre silabe, note, culori si ganduri,
sa ne bucuram de cantecul dulcilor doruri,
sa adunam in pumn numai armonii.
E frumos aici, acasa la mine,
sub acoperisul cerului batran,
de la ferestra privesc culmile
inaltilor munti,
o clipa as vrea sa te opresc intre vai,
sa ascultam murmurul fantanilor adanci,
de la marile tale sa poti sa urci
pana la mainile mele
pentru a scrie impreuna cu raze
o noua simfonie
intre petalele mandrelor lalele.
O clipa as vrea sa fiu
o floare cu doua ramuri
rasarite din aceeasi radacina,
impletesc carari  indepartate
ca sa - nteleg ce- mi spune tacerea in surdina
dincolo de freamatul
ascuns de ani...
Marilena Rodica Chiretu
17 mai, 2008
 

 

Lacrima unei clipe

A mai murit o clipa din timpul care curge
pe trupul  cald al vietii de lacrima sculptat,
privirile- mi aduna cioburi pe gura rece,
dar buzele se- aprind in vorba ce- a- nviat.
O lacrima se scalda in marea departarii,
in valurile negre  ce visu- au spulberat,
dar ochii nu se- neca in apa diperarii,
o perla straluceste si-n malul ce- a lasat.
Ai mai trimis un gand ce inima imi frange
si doruri impleteste in cantul de iubire,
dar a venit furtuna din vorba ce ajunge
sa muste  trupul gol in clipa de uimire.
Sunt o romanca doar pe- o pajiste- nverzita,
de ploile chemate in timpul insetat,
dar tot ma mai ranesti cu mintea invechita
uitata intr- un castel cu tarm intunecat.
O lacrima mai cade pe timpul ce- a murit,
eu sunt aici, acasa, dar tu ai si plecat
din gandul ce nu iarta o vorba ce-a ranit
durerea clipei piere pe cerul luminat.
Marilena Rodica Chiretu
26 iulie, 2008.
 
Marul vietii
A inflorit marul in biata gradina
in suflul vantului si umbrele norilor,
imbata parfumul cu aroma genuina,
o dulceata ce imbogăteste anii
risipiti in saracia adevăratei iubiri.
E frig, e iarna Terrei
dar sufletul se bucura
pe ramurile sale,
stau alaturi fulgi si petale,
sunt aripile inimii mele,
nu sunt artificiale...
A murit o pasare fara cuib,
gerul a ucis zborul ei,
penele au cazut, in surdina
o vijelie le aduna în pumn.
A pierdut gradina cararile,
zapada a acoperit o neagra urma,
iar pomul desfacand florile
ia de pe cer cu bratul sau
pasarea ce inca zboara.
E saraca iarna fara flori,
dar bogata in fulgii de sperante,
e saraca bogata primavara,
daca pierde pe drumuri culori,
gingase petale si nuante,
marul a inflorit in furtuna
si o pasare se naste in ciuibul sau
cantand bogătia serii din urma
.Marilena Rodica Chiretu
25 Decembrie 2005
 
 
 
Un pamant biciuit de dorinte...
Un pamant biciuit de dorinte
se hraneste cu forta radacinilor,
isi incalzeste sangele pasiunii
in seva ce topeste clipa
adevarului.
Am ramas aici, printre strabunii mei,
sunt si corola si umbra copacului tau,
iti salut de departe si durerea,
si vagabondul dor,
imbratisez demnitatea brazilor
ca sa invat inca cum se traieste
in libertate.
Am deschis din nou ferestrele seninului
si respir sperantele adunate
de vantul ce mi se roteste in jur.
Iti daruiesc o bucatica din pamantul meu
invaluit in nuantele dorintelor,
ca sa pictam impreuna tabloul
care sa  te tina, mereu,
aici, langa mine, aproape…
Marilena Rodica Chiretu
12 octombrie,2007.
 
 

 Un attimo dello sguardo…

Un attimo dello sguardo
si ferma sui confini delle nuvole,
la pioggia bagna  il volto della stagione,
cancella le ombre dei ricordi.
Ti avvolgo ogni giorno
nell’essenza del mio essere,
fragile come una mela rossa
attaccata ad un  ramo verde,
alla fine dell’estate;
ti sciolgo nella schiuma
dei miei sogni,
 tu mi trasformi
nella schiuma delle onde
che viaggiano tra due sponde,
tra sole e  tempesta,
tra  buio e  luce.
Ti do il calore
del mio corpo
della mia anima,
la scintilla degli occhi
nell’attimo di uno sguardo;
mi regali il silenzio dell’amore,
la libertà del sogno nel pugno della verità.
Fremo come un’onda presso la riva ,
come una riva con sabbia ardente,
mi vesto nell’argento delle stelle che cade sulla spiaggia, sui miei capelli trasformando la notte dell’amore
nel giorno in cui vivo  un attimo
dello sguardo…
Marilena19.09.2009

O clipa a privirii…

O clipa a privirii
se opreste pe hotarele norilor,
ploaia scalda chipul anotimpului,
sterge umbrele amintirilor.
Te invalui in fiecare zi
in esenta fiintei mele,
fragila ca un mar rosu,
prins de o cranga verde
la sfarsit de vara;
te topesc in spuma
visurilor mele,
tu ma transformi
in spuma valurilor
care calatoresc
intre doua tarmuri,
intre soare si furtuna,
intre intuneric si lumina.
Iti dau caldura
corpului meu,
 a sufletului meu,
scanteia ochilor
in clipa unei priviri;
imi daruiesti tacerea iubirii,
libertatea visului in pumnul adevarului.
Freamat ca un val langa tarm,
ca un tarm cu nisipul fierbinte,
ma imbrac in argintul stelelor
ce cade pe plaja, pe parul meu
transformand noaptea iubirii
in ziua in care traiesc
o clipa a privirii…
Marilena19.09.2009
 

Copilul din Est

Se roteste timpul
in jurul trecutului,
istoria a schimbat
prezentul,
imbracand in roadele copilariei
viitorul.
Copilul din Est
nu mai infasoara varsta sa
in rosul cravatei,
ci in albastrul cerului
libertatii.
A ramas insa,
acelasi fulg de nea
care se joaca cu iarna,
aceeasi raza de soare
care incalzeste matura vara,
ghiocelul care inalta capul
in mantia puritatii,
pe care se raspandesc
petalele primaverii,
copilul este
bogata toamna
a parintilor sai.
Acum este liber
sa fure orizontului
seninul si intinderile,
sa spere culmile
celor mai inalte palate,
sa simta gustul
bogatiei lor.
Copilul din Est,
ca orice copil,
este fructul unei iubiri.
Iubirea nu are culoare,
nu are patrie,
nu cunoaste granite!
Roata istoriei
se roteste
si se tot roteste,
copilul pierde pasii
horei vietii
si intinde mana
pentru a o prinde pe cea
a unui prieten indepartat
ca sa- l invete
noul joc.
Copilul din Est,
ca orice copil
urmeaza pasii celor mari
si primeste jucariile
construite
de vremuri.
Marilena Rodica Chiretu
17 iulie 2005
 
 
 
 
 
 

Am lasat frigul afara…

Cu caciulile pe frunte,
in polei muntii se- mbraca,
fluierul ar vrea sa- nfrunte
viforul ce- n drum se joaca.
Sus, la stana, printre oi,
stau ciobanii in cojoace,
la fereastra fulgii moi
parca- s lana ce se toarce.
Am lasat frigul afara,
in poveste m- am ascuns,
iarna o primesc in tara,
doar de straie noi si- a pus.
Caci la usa casei bate
un colind ce risipeste
gandurile de departe
si in brad le cuibareste.
Marilena Rodica Chiretu
 
 
MySpace glitter graphic: CoolSpaceTricks.com




Home | Home Romania | Cine sunt | Romania | Pitesti |Italia | Opere personale | Creatii diverse | Pagina copiilor | Contact | Link