glittering rose

 

Primavara

Pe crenguta unui mar sta si-asteapta primavara
sa-nfloreasca-n straie roz mugurele ce viseaza
ca in lacrimi se topesc norii ce se-aduna seara,
ca albastru este cerul ce in ochii mei danseaza.
Stau si eu langa fereastra si astept vantul sa spuna
ca vremea lasa sa cada rochia-i lunga langa-o floare,
ca se imbraca in ghioceii ce gatesc ca pe-o zana
poenita dintre muntii ce-au simtit iarna ca moare.
Sta pe clipa unui gand simfonia primaverii,
poezia o sa planga cand in soare se va pierde,
dar in carte o s- adun toate versurile verii,
pe coperta o sa asez timpul colorat in verde;
cum e lacul din padure
cand simtim miros de mure,
cum e marea linistita,
de valuri ademenita;
verde ca privirea mea,
ca iubirea ce ma vrea…
Marilena, 1.03.2010.
 

Glasul culorilor

Între pereţii albi ai casei,
lângă ochii ferestrei
aud glasul culorilor
pictate de soare
pe spatele vieţii,
încovoiat de negrul furtunii,
drept în mândria verde a bradului,
stăpânul munţilor.
Iubesc picătura albastră a cerului
în gura întunecată a norilor
topiţi pe arcul curcubeului,
mătasea diafană a ierbii
care învăluie primăvara
printre petele unei ierni târzii
deschizând evantaiul roz
al florilor de măr.
Săgeata privirilor
străpunge parfumul livezilor
şi se aşează pe ţărmul brodat
de marea turcoaz.
Cu mângâierile dorinţelor
traversez bronzul corpului tău
visând aurul plajelor,
roşul muşcatelor
pe genele ferestrelor îndepărtate
de unde se deschide panorama
plantaţiilor de portocali cu arome siciliene.
Dar cât este de frumos câmpul nostru,
dansul auriu al grânelor
în leagănul verii,
susurul izvoarelor la urechile râurilor,
cerându-ne să ascultăm
simfonia unică pictată de culorile minţii, ale sufletului, ale inimii,
cu mâna iubirii noastre…
Marilena Rodica Chiretu
13.01.2010

La voce dei colori

Tra le pareti bianche della casa,
presso gli occhi della finestra
sento la voce dei colori
dipinti dal sole
sulle spalle della vita,
curve dal nero della tempesta,
dritte nella fierezza verde dell’abete
padrone delle montagne.
Amo la goccia azzurra del cielo
nella bocca oscura delle nuvole
sciolte sull’arco dell’arcobaleno,
la seta diafana dell’erba
che avvolge la primavera
tra le macchie di un tardo inverno
aprendo il ventaglio roseo
dei fiori di melo.
La saetta degli sguardi
trafigge  il profumo dei frutteti
e si colloca sulla sponda ricamata
del mare turchino.
Con le carezze dei desideri
 attraverso il bronzo del tuo corpo
sognano l’oro delle spiagge,
il rosso dei gerani
sulle ciglia delle finestre lontane
da dove si apre il panorama
degli arancetti con sapori siciliani.
Ma quant’è bello
il nostro campo,
il ballo dorato dei grani
nell’altalena dell’estate,
il sussurro delle sorgenti
alle orecche dei fiumi
la sinfonia unica dipinta dai colori
della mente, dell’anima, del cuore,
con la mano del nostro amore...

Marilena Rodica Chiretu
13.01.2010
 

Donne…



Donne
per fare spuntare la vita
nell’ inferno delle viscere,
per riscaldare l’anima smarrita
nel paradiso dei sensi,
sorriso per temperare la tempesta.
Donne
per accendere il bianco del letto
nei colori degli sguardi,
donne per fare fiorire l’allegria
di sentire le mani

Donne
per far soffrire il fango dei piedi,
passi che hanno perduto il cammino,
fiume scorrendo nel bicchiere pieno zeppo,
fontane di desideri sussurando sugli anni,
tra le finestre aperte soffio del vento.
Se perdi il cuore della donna,
non cercarlo nelle tasche dei denari

Marilena Rodica Chiretu
14 settembre 2006

Femei...

Femei,
pentru a face sa rasara viata
in infernul maruntaielor,
pentru a incalzi sufletul ratacit
in paradisul simţurilor,
zambet pentru a potoli furtuna.
Femei,
pentru a aprinde albul patului
in culorile privirilor,
femei,
pentru a face sa infloreasca
 bucuria de a simti mainile.
Femei,
pentru a face să sufere noroiul picioarelor,
pasii care au perdut drumul,
fluviul curgand in paharul prea plin,
fantani de dorinte susurand peste ani,
intre ferestrele deschise suflu al vantului.
Daca pierzi inima femeii,
nu o căuta în buzunarele banilor…
Marilena Rodica Chiretu
 

Casa viselor colorate

Un dor in varf de creion
cu albastrul dimensiunii sale
aluneca pe pajistea verde a privirilor,
hartia alba se imbraca in dorinte,
buzele viseaza rosul sangelui
intre hotarele obrajilor palizi,
pasi timizi spre casa inimii
invaluita in panza de simturi
risipite pe corpul robust
al anilor de lumina,
mandru si puternic ca trunchiul nucului
ce intuneca cu umbra sa rotunda
florile rasarite sub frumoasa palaria,
ramuri fragile de salcie langa izvor
hranesc amintirile cu seva pamantului pe care se inalta casa viselor colorate
din gradina sufletului…
Marilena,9.01.2010

La casa dei sogni a colori

Una nostalgia in punta di penna
con l’azzurro della sua dimensione
scivola sul prato verde degli sguardi,
la carta bianca si veste dei desideri,
le labbra sognano il rosso del sangue
tra i confini delle guance pallide,
passi timidi verso la casa del cuore
avvolta nella tela dei sensi dispersi
sul corpo robusto degli anni di luce,
fiero e forte come il tronco del noce
che oscura con la sua ombra rotonda
i fiori spuntati sotto il bel cappello,
rami di salice presso la sorgente
nutrono i ricordi con la linfa
della terra sulla quale si alza
la casa dei sogni a colori
nel giardino dell’anima…
Marilena, 9.01.2010
 

Spunta l’aurora
sull’ arco del nostro  cuore…

Il gelo accende le guance
nella ruota dei fiocchi d’argento,
mi guardi con il soffio del vento
sognando le rose di maggio,
i dolci petali caduti sul pensiero
delle labbra
riscaldano il sogno della primavera
tra le braccia dello stesso fiume.
Siamo anche noi delle onde
nel mare delle quattro stagioni,
vestiti degli aromi prmaverili
conservati nel mazzo dell’estate…
Con i caplelli dispersi al vento
raccogliamo le sfumature dell’autunno
nel panere che intrecciamo insieme
dei rami dell'amore…
Fa freddo,
ma spunta l’aurora
sull’ arco caldo del nostro  cuore…
Marilena RodicaChireţu
19.01.2010

 

Răsar zorile pe arcul inimii noastre…

Gerul aprinde obrajii
în roata fulgilor de argint,
mă priveşti cu suflul vântului
visând rozele de mai,
dulcile petale căzute pe gândul buzelor
încălzesc visul primăverii
între braţele aceluiaşi fluviu.
Suntem şi noi nişte valuri
în marea celor patru anotimpuri,
îmbrăcaţi în aromele primăverii
păstrate în buchetul verii.
Cu părul risipit în vânt,
adunăm nuanţele toamnei
în panerul pe care-l împletim împreună
din ramurile iubirii …
E frig
dar răsar zorile
pe arcul cald al inimii noastre…
Marilena Rodica Chireţu
19.01.2010
 
 

Timpul noptii…

Povestea mea s-a scris candva
pe zidul ce-a murit,
cand era noapte, ziua se nastea
si timpu-a-ntinerit.
Acum, e- o floare ponosita
strivita intre geamuri,
asteapta primavara insorita
sa creasca alte ramuri.
Cand ai plecat, nu te-ai gandit
ce lasi in urma ta,
un vis in vatra ortravit,
dar e si tara ta!
De unde esti, intoarce-ti zborul
spre cuibul de la mare,
caci doar acolo moare dorul
ce doare cel mai tare;
cand valul cerul a atins
in bezna despartirii
doar apa focul a desprins
de clipa nermuririi.
Marilena -15.01.2009

Il tempo della notte

La mia storia  è scritta
sul muro che morì,
la notte riscaldava il giorno
e il tempo rifiorì.
Adesso, uno sciupato fiore
stretto tra le finestre,
aspetta primaverile amore
per far spuntar ginestre.
Quando partisti, nemmeno hai pensato
che lasci indietro,
un sogno in aia avvelenato,
ma  ci separa solo un vetro.
Da dove sei, devi volare
verso la mia contrada,
solo nel nido presso il mare
la nostalgia trova strada;
un’onda il cielo ha  toccato
nel buio della lontananza,
e l’acqua il fuoco ha distaccato
nell’attimo della speranza.
Variante italiana:Marilena
 
 

Sonetul fulgilor de nea

Fulgii de nea in joc infloriti
au imbracat pamantul in ninsoare,
se culca copacii de frig amortiti,
se aprinde lumina lasata de soare
Fulgii de nea, in albul durerii,
drumul tacerii au luminat
si o speranta au dat indoieii
au scris o poveste si un vis fermecat
Ploaia de fulgi pe chipul ascuns
lacrimi amare a inflorit in stelute,
pe drumul intins lumina a patruns
 
Cand timpul pe rug in flacari s- aprinde
si voci se incalzesc in albe casute
iar liberul joc iubirea cuprinde
Marilena Rodica Chiretu
29 noiembrie 2006
 
 

Fulgi de zapada

Un fulg de zapada,
jucandu- se pe obrazul meu,
a devenit o lacrima
de durere si de bucurie.
Priveam zborul
penelor ce cadeau
din albul porumbel
mangaind pamantul
pictat in rosul
tanarului sange.
Fulgii usori
pluteau
prin albul
mormintelor de marmura
in tristetea unei zile
ce a cazut in noapte
aducand lumina
libertatii noastre.
Fulgi liberi
plang pe chipul meu
si obrajii fierbinti
ii transforma in lacrimi
de bucurie.
Mantia pura a lui Decembrie
se topeste sub ceara incinsa
a lumanarilor aprinse
pe vietile stinse
intr-o iarna
prea inflacarata.
Morminte pure ca fulgii
de zapada numara, in fiecare an,
lumanarile vietii
si ale dureroasei libertati.
Marilena Rodica Chiretu
26 august 2005
 
 
 

Iubirea in inima iernii

Iubirea s- a nascut in inima iernii,
zapada mi se parea un imens ghiocel,
albul se juca in  bucuria fulgilor de nea,
privirile alunecau usor pe piele,
simturile visau deja caldura verii
Verdele a cusut cu ac si fir de iarba
vesminte pentru trupurile goale intinse la soare,
pasii calcau nisipul fierbinte,
plaja picta culorile anotimpurilor
urmand sensul intunecosului labirint
Timpul a rotunjit forma marului,
tabloul traieste inca in culorile pictorului,
uneiri nuantele pastelate  cad in noroi,
le spala margaretele deschise de visurile tale,
ma ridic printre petalele care topes orele
Ploua cu frunze galbene pe blanda toamna,
ghiocelul se vestejeste in infocatele raze,
rasere prin maracini adevarata margareta,
alba ca zapada, corola anilor
roteste viata, se roteste stramb roata vietii
musca din fructul meu, smulge petale,
imi face rau frigul, imi face rau si soarele,
ramane peste timp doar bratul tau,
ramane doar zapada adevaratei mele iubiriii
Marilena Rodica Chiretu
4 februarie 2006
 
 

Zambetul diminetii

Ceata a inaltat spuma cortinei sale,
dimineata se trezeste in pumnul cald
al unei alte zile,
degetele o strang cu putere
ca sa nu mai simta frigul noptii,
izbucnesc primele culori,
amesteca cerul cu pamantul
in imensitatea albastra
sarutata de privirile primaverii,
inselatoare ca anotimpul,
tineresti ca dorintele mele,
fierbinti ca iubirea,
misterioase precum chipul tau necunoscut
ce- mi imbratiseaza bucuria mea
Topita in albul unui ghiocel,
sunt doar o picatura proaspata,
ma rostogolesc pe obrazul vietii
pana la focul buzelor tale
pentru a aprinde zambetul diminetii
Marilena 17 martie 2007
Marea iubirii ...
Gandul traverseaza lumina
de la inaltimea privirii,
sufletul cauta sunetele armoniei
in vantul ce canta
si- mi invaluie corpul
in jocul ametitor,
nu ma inseala
cu miscarile sale unduitoare
si visuri arzatoare,
e numai inceputul furtunii
care ramane sa masoare
intinderea apelor;
Nu am pierdut cuvintele
si nici dorintele
pe indepartate carari,
printre undele cosmosului;
 
sunt doar o picatura din ploaia
ce improspateaza
marea iubirii tale...
Marilena- 5 iulie, 2007
 
 
 

Sarutul durerii

Am rasturnat cuvintele
in poala verde a iubirii,
am incalzit gandurile
la focul viu al privirilor,
ochii imbraca timpul
in speranta fragedelor frunze,
tulpina roteste inca
pajistea inflorita peste ani,
simt freamatul radacinilor
vorbind rotundului corolei,
anotimpul meu viseaza
somnul ramurilor strambe
rasucite in jurul gatului
sufocandu- mi suflul cald
al adevaratei iubiri de cuvinte,
astept vantul sa se odihneasca
pe buzele mele
si sa-mi dea sarutul durerii
Marilena- 21 martie, 2007
 
 

Flori de gheata

Flori degheaţa
fara parfum, fara culori,
modeleaza transparenta geamului,
surade fereastra prin broderia lor
timpului acoperit de zapada
privind gerul de afara.
Flori de gheata
topite de  nasul cald al copilului,
de privirile curioase ale anilor,
se rostogolesc in picaturi de perle
pe pervaz
in suflul candorii,
e cald in casa
si frig este afara...
Gheata inflorita
impleteste copacii pe ramuri,                     
pe luciul adormit al lacurilor
dintre bratele malurilor de dantela,
viseaza iarna
iubirea gerului pentru apa de afara...
Ganduri inflorite
in petale de gheata
incalzite de poezia invernala,
straluceste albul in fulgul iubirii,
brodeaza cuvinte in fantezia florala,
e cald inauntru,
gerul ramane afara...
Marilena Rodica Chiretu
27 decembrie 2005
 
 
 

Parfumul timpului

A adormit pamantul
sub mantia de frunze
galbene si umede,
plange toamna
in picaturi de bruma,
pierde culorile florilor
la capatul vietii,
parfumul se vestejeste,
petalele cad
pedepsite de suflul vantului
ratacit in plansul lui.
Bulgarele de zapada
rostogoleste timpul,
aduce fulgi si boboci noi,
niciodata nu este iarna
sfarsitul florilor,
e doar un mare pat
cu cearsaf alb,
adoarme primavara,
imbratiseaza in somn miresmele sale
si viseaza renasterea de maine,
acelasi miraj al florilor
imi aduce timpul in petale...
Marilena Rodica Chiretu
24 octombrie 2005

Nu plange, padure...

Ziua inchide pleoapele obositei noptii,
doarme intre genele negre ale trecutului chip,
privirea s- a trezit ca sa intampine zorile
topind Rasaritul in rosul apusului
Muntii inalta bratele spre noile culmi,
dealurile chiama vaile in dulcea hora,
marea tace ascultand freamatul timpului
si lasa durerea sa curga in sunetul fluierului
Cautam copacii acum urc muntii,
nu plange padure, de sunt padureata,
iti voi aduce pafumul brazilor imbatati in rasina
si cantul buciumului cum nimeni nu- l are
Marilena Rodica Chiretu
27 dicembre 2006
 
 

Home | Home Romania | Cine sunt | Romania | Pitesti |Italia | Opere personale | Creatii diverse | Pagina copiilor | Contact | Link