La pallina di cristallo

Nel tintinnìo di un campanello
la strada indossa il manto di festa,
gli sguardi dondolano i rami verdi
dell’ albero strappato alla foresta,
perché porti di nuovo a casa mia
la fresca fragranza della resina.
La stella in cima si è collocata,
per le mie notti annuvolate,
le luci brillano in mille colori
come i tuoi occhi innamorati.
Il fuoco del cuore si è nascosto
nella frescura di una pallina,
ma l’anima apre le ali al vento
le lontananze per noi avvicina.
Dove sarà mai, il mio amore,
arde nelle fiamme della calda stufa,
illumina il cammino dei miei anni
o aspetta ancora il Babbo Natale?!
Sulla spina del ramo più audace
sta attaccato il libro d’amore
e su un foglio il vento ha scritto:
“Se l’amore ricevi in regalo,
non lasciarlo mai smarrito per il mondo,
abbraccialo nel calore del palmo
come una rotonda  palina di cristallo!”

Marilena Rodica Chiretu

Globul de cristal

In clinchetul vesel de clopotel,
strada imbraca straie de gala,
privirile leagana crengile verzi
ale copacului smuls din padure,
ca sa aduce si- n casa mea
mirosul proaspat de rasina.
O stea in varf s- a asezat
sa- mi lumineze noptiile innourate,
luminile stralucesc in mii de culori
ca ochii iubirii privind de departe.
Focul din inima sta tot ascuns
in prospetimea globului nins,
sufletul a deschis aripile- n vant
si pentru noi departarea a stins.
Dar unde e oare, iubirea mea,
arde in flacarile caldei sobe,
imi lumineaza annii din drum
sau il asteapta pe Mos Craciun?
Pe spinii ramului mai indraznet
sta prinsa cu fir cartea iubirii,
iar pe o foaie vantul a scris:
“Daca primesti iubirea in dar,
nu o lasa ratacita prin lume,
imbratiseaz- o - n caldura din palma
ca pe un glob rotund de cristal!”

Marilena Rodica Chiretu

Umbra noptii

Dimineata atinge bland
catifeaua calda a pielii somnoroase,
umeda ca somnul indragostit,
freamata degetele chemand o amintire,
intunericul se stinge in visul de iubire,
privirea trezeste dimineata ochilor,
soarele asteapta sa insoreasca zorile.
Ma incalzesc timid, la umbra noptii,
in timp ce se ridica cortina cetei
ce plange in freamatul corpului,
ca un fir de iarba
sub greutatea stropilor de roua.
Eu sunt tot aici,
la adapostul iubirii tale,
obosita ca o noapte,
proaspata ca zorile,
arzatoare ca pielea,
visatoare ca soarele,
insorita ca o speranta.

Timpul nu imbatraneste,
trece doar peste corpul vietii,
atingand usor obrazul diminetii,
ca un vis ce stapunge
umbra noptii.

Marilena Rodica Chiretu- 2 martie, 2007

As vrea parfumul florilor...

As vrea parfumul florilor
sa imbat Pamantul
cu miresme diverse,
dar cum sa le adun impreuna?

As vrea lacrimile margaritarului
pentru a plange in parfumul lui
bucuria
zilelor de sarbatoare,
mirosul crinului alb
lasat pe valul negru
al copilului pentru a stinge
durerea,
as vrea parfumul leandrului
pentru a intelege mireasma
florilor sale inconjurate
de otrava frunzelor.

Dar cine imi da
parfumul trandafirului galben
pentru a imbata geloasa ta iubire,
savoarea rosului trandafir
pentru a aprinde pasiunea?

Ating usor o lalea neagra
cazuta pe pamant,
o prind de tulpina
si imi spun ca
poate a murit
in propria lipsa
de parfum...

Marilena Rodica Chiretu

5 septembrie 2005

Te privesc cu ochii departarii...

Te privesc cu ochii departarii,
genele negre ating usor lumina
cand impreuna pe unde spatiale
Pamantul lacrimilor il dam uitarii.
Te privesc cu intelepciunea gandurilor
si ma intreb cum oare as putea cuprinde
 marea care sa legene blandele flacarile
ale dorintelor
aici, in casa scaldata de culorile visurilor.
As vrea sa mangai obrajii departarii
si buzele sale, daca ar putea aprinde
zambetele care sa stinga uimirea
lasata pe cuvintele nespuse
ce nu pot inca intelege
de ce inima mea freamata
de pasiune, nostalgie, iubire...

Marilena Rodica Chiretu
27octombrie, 2007.

Pete de zapada

Tremura dantela rece
pe ramurile intepenite de ger,
padurea pare un basm,
lacurile ochii zanei,
muntele cu coama alba
pare sa fie Far Frumos
care ucide vrajitoarea- vijelie
in vaile cufundate in ceata;
Ici si colo,
pe negrul pamantului,
stralucesc pete de zapada,
incalzesc sub mantie
sufletele insectelor,
radacinile plantelor,
plansul izvoarelor,
semintele ce incoltesc primavera.
Ici si colo,
pe oglinda ghetii,
aluneca viata noastra
in sania anotimpului,
fulgi albi se aseaza
pe noaptea parului,
scutur capul,
cad pe pamant,
formeaza alte pete de zapada,
ca sa- mi incalzeasca sufletul si inima
radacinilor si ale izvoarelor;
astept sa ninga din nou
cu fulgii infloriti de primavara
pe chipul vietii,
cand frigul se va topi
pe buzele fierbinti ale iubirii.

Marilena Rodica Chiretu

28 decembrie, 2007

Era vremea murelor...

Dese păduri înalţă copaci mândri,
brazi şi stejari ating uşor cerul,
braţe puternice împletesc anii
în ramuri târzi,
pe trunchiuri sculptate
scoarţa groasă înfruntă alte cărări

Vârfurile privesc tufişuri risipite
sărutând pământul lângă rădăcini,
plante rătăcite caută lumina
care să strălucească
pe poienile colorate în verde,
seva cere pământului misterul
cuvintelor care să- mi vorbească...

Trăiesc pajiştile printre păduri înalte,
flori de câmp pictează spaţii deschise,
visează tufişul rotund şi întunecat
fericitul timp al murelor,
lacrimi negre pe chipul alb

Gust în vis savoarea fructelor
rotunjite în obscurul pădurii,
planta sălbatică între umbre diverse
pierde frunzele greşitei iubiri

....si totusi m- a vrajit vremea murelor...

Marilena Rodica Chiretu
22 ianuarie 2006

O aripa

Esti o aripa
a sufletului meu,
ai zburat pe o geana de roua,
vantul te- a oprit
pe o blanda mangaiere

Esti acolo, sunt aici,
suntem aceiasi
in picatura unicei iubiri:
floarea timpului dorintei...

Marilena Rodica Chiretu
20 aprilie 2006

Prietenia virtuala

Pasiune a mintii,
iluzie a corpului,
simt al simturilor,
matase usoara
invizibila si imortala
inconjori sfera,
prietenie virtuala,
brodezi sunete
pe unde spatiale,
topesti pe ecran
puncte cardinale,
infloresti puntile suspinelor
intre tinuturi indepartate,
coloana a infinitului
in infinita dorinta de comunicare,
apropii oceane,
misti muntii,
linistesti marile...

Prietenie virtuala,
dimensiune nemarginita
a timpului,
durere inecata
in vorbele tale,
muzica ce insoteste
anii,
linistea iubirii
care se naste si tace
in virtual,
poarta a sarutului
pe buzelele pamanturilor straine,
arc de triumf
peste ura si razboaie...
Prietenie virtuala,
porumbel fara aripi,
du- mi cuvintele
prin reteaua stelara,
moare departarea
in via ardoare,
se roteste lumea,
se bucura soarele
visand
aurora solara
a iubirii...

Marilena Rodica Chiretu
27 decembrie 2005