Manca l ’amore del sole ...

Nel pugno stretto delle ombre,
scoppia una striscia di luce,
intorno al collo della terra
intreccia un sentiero di respiro,
anima il corpo dei desideri
tremanti nelle braccia dell’amore;
sulle labbra dei ricordi spenti,
il rosso del cuore si accende,
scorre il sangue nelle vene dei pensieri,
il dolore si annega nel suo colore;
giace nel buio il barlume
che illuminerebbe lo sguardo di ciascuno,
dorme l’ ardore che potrebbe sciogliere
tutto il sale delle onde
che colpiscono i confini
delle due sponde,
all’orizzonte non si vede l’arco del cielo
 che potrebbe respirare insieme al mare,
manca l’amore del sole
per gli occhi di ciascuno...

Marilena Rodica Chiretu
14 maggio, 2008.

Lipseste iubirea soarelui ...

In pumnul strans al umbrelor,
explodeaza o dara de lumina,
in jurul gatului pamantului
impleteste o carare de respiro,
insufleteste trupul dorintelor
tremurande in bratele iubirii;
pe buzele amintirilor stinse,
rosul inimii se aprinde,
curge sangele in venele gandurilor,
durerea se ineaca in culoarea sa;
zace in intuneric sclipirea
 ce ar lumina privirea fiecaruia,
doarme ardoarea  ce ar putea sa topeasca
toata sarea din valurile
ce lovesc hotarele
celor doua tarmuri;
la orizont  nu se vede arcul cerului
ce ar putea respira o data cu marea,
lipseste iubirea pentru ochii fiecaruia...

Marilena Rodica Chiretu
14 mai, 2008.

Zilele caldei radacini

Pamantul granelor, al dealurilor si al raurilor,
rotunjeste painea in cosul fructelor,
lacrima apei sterge durerea,
in casa e cald, printre flacari soba
incalzeste pomul inflorit in maini.
Suspina vrabia in padurea dezbracata
de frunzele invaluite in pierdutele culori
ale anotimpului care trece si vine
in pasii inselatoarei primaveri.
Un cuib e trist, un altul e vesel,
nu toate pasarile au plecat,
ramane cantul privighetorii,
zborul indraznet al randunelelor.
Pe trunchiul inghetat muschiul e verde,
privirile imbraca copacii umezi
in jocul alb al acelorasi fulgi de nea,
chiama acasa ochii rataciti
sa priveasca fereastra verii.
Vaile se agita in vifor,
dar muntii canta printre brazi,
spinii verzi nu musca mainile,
crengile isi leagana coama bogata;
nu moare padurea in noptile de iarna,
seva hraneste copacii
in zilele caldei radacini...

Marilena Rodica Chiretu
4 decembrie, 2007- Pitesti, Romania.

Cant pentru ziua de maine

Adun petale galbene,
impletesc o corola de floarea- soarelui
in jurul semintelor de azi
pentru soarele de maine
pentru a face sa germineze prezentul

Adun suflul vantului proaspat
din inaltii munti
pentru a respira
timpul de maine;
las pe pamant furtuna
pentru a stinge
vijeliile de astazi

Adun lumina lunii,
scanteia stelelor,
verdele marii,
albastrul cerului
pentru a face sa  straluceasca
lumea de maine

Nici floarea- soarelui nu se va roti,
nici samanta nu va incolti,
lumina nu va straluci,
culorile nu vor picta
lumea,
daca nu vor auizi
cantul de maine!

Voi aduna sunetele fluierului,
acordurile mandolinei,
ritmurile castanietelor,
muzica chitarilor
pentru a trai armonia
in cantul zilei de maine.

Marilena Rodica Chiretu
23 octombrie 2005

Poezie finalista la Premiul National de Poezie “La rondine”- Trento- Italia, edizia a VIII- a, publicata in numarul special “Quaderni”, 21 aprilie, 2006- Trento.

Cuvinte in tacere

Iti scriu cu o lumina cazuta pe penita,
silabele impletesc tacerile din randuri,
un gand zboara in vazduhul etern,
mana se gandeste cu nostalgic dor

Rotunda e privirea cazuta pe- al meu corp,
e drumul lung aprins de- atatea simturi,
iti scriu cu firul ce mintea a trezit,
luminea se- odihneste in infinite siruri

Iti scrie si o umbra lasata de taceri,
batrana- i calimara dar tanara- i cerneala,
un zgomot in tacere as vrea pentru a mea mana
caci, bogata in cuvinte, adun in minte
iubiri si pentru maine

Marilena Rodica Chiretu
28 luglio 2006

Nu am vazut trandafirii inflorind...

Ploua cerul pe pamantul ravasit
de ganduri si nelegiuiri
si eu nu am vazut
trandafirii inflorind...
Cad picaturi si picaturi
din norii negri,
plang petalele trandafirilor
care isi apleaca capul greu
de atata apa.
Plange si chipul pamantului
brazdat de furia apelor
care pedepsesc
nesupunerea omului
in fata Cerului.
Involburate, au ascuns
culorile trandafirilor,
au ramas numai spinii
ca sa pedepseasca padurea
ce si- a lasat copacii sa plece,
si raurile coplesite
de nisipul uitarii...
Nu am vazut trandafirii inflorind
si a sosit toamna
cerand pretul
pentru frumusetea
si parfumul lor.
Va veni iarna
si va ingheta culorile
in albul frigului
si nu am vazut
trandafirii inflorind...
Astept o noua
primavara
care sa opreasca
lacrimile apelor
si sa aduca parfumul
altor trandafiri
care sa planga numai
bucuria in petalele
timpului...

Marilena Rodica Chiretu

Lumina care nu moare…

Am fost in lumina care nu moare,
am oprit intunericul pe geana timpului,
am aprins ceata privirilor
in flacara fierbinte a dorintei,
am ars intunericul
la portile infernului.
In ropotul apei,
se jucau lumini multicolore,
ca in fantezia copiilor,
stingand durerea,
un zambet a ars
panza umbrelor
iar eu, acum,
mangai
mainile minunii…

Marilena Rodica Chiretu

Pamant fierbinte

In infocata lava batranul tau vulcan
mai plange inca pe vremuri ce-s apuse,
topind fulgii din neaua ce amintesc un an,
in care se rosteau cuvintele nespuse.

Lumina-n ochi sclipea, scanteia a aprins
cand cerul a deschis seninul sau azur,
un gand indepartat din munte s-a desprins
si s- a oprit uitand trecutul sau mai dur.

Prin chiparosii verzi involburata mare
privea soarele vesel cu templul tau glumind,
fierbinte e pamamtul si stanca inca doare,
la gandul unor vremuri ce au murit vorbind.

Ridic a mea privire pierduta- n a ta vale,
spre neaua de pe munte de lava- nflacarat,
iar soarele-a topit raul ce-ti sta in cale,
fierbinte e pamantul pe care am calcat!

Marilena Rodica Chiretu

Pagina dedicata vizitei mele in Sudul Italiei, 2002.