Glitter Graphics

Al confine delle stagioni

Una nuvola si è collocata
sulle ciglia dello sguardo,
la saetta della luce
attraversa la tela della nebbia,
cerca  il sorriso del sole
nella confusione del crepuscolo.
Sulla riva del tempo,
sta aspettando il mare dei desideri
un’altra calorosa estate
perché non c’è tramonto
senza un’altra aurora,
come non ci sono onde senza acqua,
al confine delle stagioni.
Quest’estate,
lascerò la pelle nuda
respirare la frescura
sull’arco dell’orizzonte,
i piedi scalzi toccare
il fuoco della sabbia
quando il giorno fiorisce nel bicchiere
come il fiore del nostro amore.
La gente urla sulle strade,
alla finestra dell’illusione,
sotto i ponti e in case di paglia,
la rabbia uccide la fiaba
della partenza e dell'arrivo,
i bambini cercano le mamme
nel pugno della ragione.
Cosa ci rimane, amore!?
Abbracciarci nella fiamma del silenzio,
come la luce abbraccia la terra
nel fuoco di ogni alba...
Marilena Rodica Chiretu
8 maggio, 2010   
............................................
 

La granita anotimpurilor

Un nor s-a asezat
pe genele privirii,
sageata luminii
traverseaza panza cetei,
cauta zambetul soarelui
in confuzia crepusculului.
Pe tarmul timpului,
asteapta marea dorintelor
o alta vara calduroasa
pentru ca nu exista apus
fara noi zori,
cum nu exista valuri fara apa
la granite anotimpurilor.
Vara acesta,
voi lasa piele goala
sa respire prospetimea
pe arcul orizontului,
picioarele desculte
sa atinga focul nisipului,
cand ziua inflorste in pahar
ca floarea iubirii noastre.
Lumea urla pe strazi,
la fereastra iluziei,
sub poduri si in case de paie,
mania ucide basmul
plecarii si sosirii,
copiii isi cauta mamele
in pumnul ratiunii.
Ce ne mai ramane, iubire!?
Sa ne imbratisam in flacara  tacerii,
cum lumina imbratiseaza pamantul
in focul fiecarui rasarit…
Marilena Rodica Chiretu-Romania
8 mai, 2010
Marilena Rodica Chiretu
8 mai, 2010
 

Tara mea...

Tara mea de lacrimi, de amar si dor
infloresti privirea ca sa poti sa vezi
timpul poposind pe negru- ti ogor,
stai aici, cu mine, pe frunzele verzi
Nu pleca departe cu strabunii mei,
amarnic vor plange mame si copii,
de ramai cu mine, vom pune temei
casei ce cuprinde durerile vii.
Eu raman aici, de la geam privesc
vantul care duce suflete departe,
soarele ma- nvata cum sa imi topesc
suferinta vietii mai scriind o carte.
Noi suntem la umbra, pe- un picior de rai,
si stam la taifas cu timpul la masa,
la poale de munte se aude- un nai,
fiii de departe chemandu- si acasa.

Marilena Rodica Chiretu-

 

 

Surade ziua in ochii ei albastri…
lui M. Eminescu

Surade ziua in ochii ei albastri,
caci noaptea poeziei s-a aprins,
cu pumnul de lumina de la astrii
a dat splendoare iubirii din abis.
Si un cuvant tanjeste dupa soare
chiar langa lacul ce parea ca-i nins,
al lui sarut si-acum inca mai doare
caci de pe cer luceafarul s-a stins.
Codrul se leagana in susur de izvoare
cand versul lui rasuna printre plopi,
in luminis s-a mai deschis o floare
din care curge frumusetea-n stropi.
A mai ramas din carte doar un dor,
sa vad cum dinte pagini de povesti
coboara printii ce nicicand nu mor
 caci zana este poezia ce-o iubesti.
Marilena-03.01.2010
 

Ti scrivo solo una poesia…

Una poesia,
ti scrivo solo una poesia
sulle onde delle nuvole
in due pezzi di azzurro
che rompono il silenzio del cielo.
Entra nella tua anima
per dirti quanto ti amo,
terra degli olivi e degli avi,
degli oleandri e della Colonna,
cerca le sillabe delle rime
che potrebbero annegare
nel turchino dei mari
il nero-amaro dei frutti,
il veleno della linfa
che scorre nelle vene dei cespugli
lungo il labirinto delle strade.
Sulle cime rocciose
gli olivi regalano
l’olio della loro generosità,
io mi regalo i ricordi dei fiori
rimasti nel rosso degli sguardi
ritornati sul verde dei propri prati.
Solo i ricordi
possono scrivere ancora  una poesia
sull’armonia dei tuoi colori;
non posso dimenticarti,
non posso cancellarti
dalla mia mente,
dalla mia memoria
perchè l’anima respira
 la tua poesia,
non posso ignorare
il male che mi fai,
la superbia,
l’avarizia,
la ricchezza
di tanti tesori
offerti dall’ingiusto destino;
dammi il tuo bicchiere di vino
per un pugno di nuvole
ma io ti scrivo solo una poesia…
Marilena-14.11.2009

Iti scriu doar o poezie…

O poezie,
iti scriu doar o poezie
pe undele norilor
in doua bucati de albastru
care sparg linistea cerului .
Intra in sufletul tau
pentru a-ti spune cat te iubesc,
pamant al maslinilor si al strabunilor,
al lendrilor si al Columnei,
cauta silabele rimelor
care ar putea ineca
in albastrul marilor
negrul-amarui al fructelor,
otrava  sevei
care curge prin venele tufelor
de-a lungul labirintului de drumuri.
Pe culmile stancoase
maslinii daruiesc
uleiul generozitatii lor,
eu imi daruiesc amintirile florilor
ramase in rosul privirlor
inapoiate pe verdele propriilor pajisti.
Doar amintirile
mai pot scrie o poezie
pe armonia culorilot tale;
nu pot sa te uit,
nu pot sa te sterg
din mintea mea,
din memoria mea
pentru ca sufletul respira
poezia ta,
nu pot sa ignor
raul ce mi-l faci,
mandria,
zgarcenia,
bogatia
atator comori
oferite de nedreptul destin;
da-mi paharul tau de vin
pentru un pumn de nori
dar eu iti scriu doar o poezie..
Marilena-14.11.2009
 

Anima con occhi di luce

Sarà di nuovo primavera
presso la radice di una sorgente,
spunterà lo stelo di un’altra stagione
con la chioma verde della speranza
nelle quattro foglie dei pensieri,
il tempo si anniderà
nella cupola di un tulipano,
quando chiuso, quando aperto,
come il giorno e la notte
nelle braccia della luce.
Nella fontana dei desideri
cadranno le nuvole nere
l’acqua limpida annegherà
il buio dei sogni,
al volo verso il sereno del cielo
cresceranno le ali delle farfalle
che mai diventeranno bachi
moriranno prima,
nel fuoco del tramonto.
Noi ci immagineremo
di essere sempre insieme,
nella linfa della stessa radice,
nel colore dello stesso fiore,
nel sussurro della stessa sorgente,
divisi solo dagi aromi diversi
delle quattro stagioni
perché la primavera è soltano
un’anima con occhi di luce
sullo stelo della vita...
Marilena Rodica Chiretu
18.01.2009

Suflet cu ochi de lumina

Va fi din nou primavara,
langa radacina unui izvor,
va rasari tulpina unui alt anotimp
cu coama verde a sperantei
in cele patru frunze ale gandurilor,
timpul se va cuibari
in cupola unei lalele,
cand inchisa, cand deschisa,
ca ziua si noaptea
in bratele luminii.
In fantana dorintelor,
vor cadea norii negri ,
apa limpede va ineca
intunericul visurilor,
spre seninul cerului zborului
ii vor creste aripile fluturilor
care nu vor deveni niciodata larve,
vor muri inainte,
in focul apusului.
Noi ne vom imagina
ca suntem mereu impreuna,
in seva aceleiasi radacini,
in culoarea aceleiasi flori,
in susurul aceluiasi izvor,
despartiti doar de aromele diverse
ale celor patru anotimpuri,
pentru ca primavara este doar
un suflet cu ochi de lumina
pe tulpina vietii…
Marilena Rodica Chiretu
18.01.2009
 
 
 

Asta-i casa  mea…

Pe vatra mea sub cerul ei blajin
se tese campul in covoare moi,
se-neaca-n picaturi de dulce  vin
ciorchinii vietii din norii de nevoi.
Dar pomii fructele nu- si pierde,
nici viile pe dealuri nu se- mbata,
caci iarba de acasa-i inca verde
iar strugurii- s o lacrima de fata.
La poale muntele batran  suspina,
doar varful bradului cerul saruta,
izvorul plange valea in surdina,
dar radacina  striga, nu e muta,
trezeste frunzele gramada adormite
in noaptea  mantiei de mult trecute
padurilele simt  inca inflorite
pe clipa timpului tacute.
In tara mea stau intre munti si vai,
asta e casa cu noi ziduri carunte,
inconjurata  de luminile dintre noi.
 

E’ questa la mia casa…

Sotto il mite cielo della mia contrada
si tesse il campo in tappetti molli,
nel dolce vino s’annegano in strada
i grappoli di vita dispersi dai dolori.
L’albero fiero non perde i suoi frutti,
non sono ubriache le vigne su colline
l’erba da casa mia  è verde per noi tutti,
l' uva spunta in lacrime da ragazzine.
Il monte ai piè si sente sospirando,
solo l’abete fiero il cielo accarezza,
una sorgente scorre a valle lacrimando,
ma la radice parla con la sua sagezza
al mucchio di foglie che sta dormendo
nellla notte del manto già sfiorito,
i boschi sento ancor fiorendo
sull’attimo del tempo addormentato.
Nel mio Paese  sto tra monti e valli,
è questa la casa col muro attempato
le luci di speranze circondano gli anni.
 
Marilena Rodica Chiretu
13.06.200
9
Marilena Rodica Chiretu
13.06.2009
 

Sta vara pe o frunza de stejar…

Sta vara pe o frunza de stejar
si timpul il priveste pe carare,
m- agat de- o creanga ca sa il opresc
din drum,
dar toamna ma cuprinde
ca pe- un fluture intr- o floare.
In doi strabatem padurea deasa
dintre un munte de senin
si- o vale de suspine,
cu patru ochi privim spre larga zare,
dar mangaiem si muschiul verde
de pe trunchiuri goale,
calcand pe vreascurile aruncate de coroane.
Drumul e lung dar nu ne ratacim, caci brazii imbratisam, le sarutam si spinii,
iar sufletul cu lacrimi de rasina il hranim.
Ma mai strabate un fior strain,
dar si stejarul fara frunze ma alina
si- mi spune sa vorbesc cu toti copacii,
caci radacina nu are anotimpuri;
in al sau fremat suntem impreuna
un strop de infinita iubire…
Marilena Rodica Chiretu.

Su una foglia di quercia sta l’estate…

Su una foglia di quercia sta l’ estate,
e il tempo sul sentiero guarda,
m’ attacco ad un ramo per fermarlo in cammino,
ma l’autunno mi avvolge
come una farfalla in un fiore.
In due attraversiamo il fitto bosco
tra una montagna di sereno
e una valle di sospiri,
con quattro occhi guardiamo verso l’orizzonte,
accarezziamo pure anche il muschio verde dei tronchi nudi,
calpestando gli stecchi buttati dalle corone.
E lungo il cammino ma non ci perdiamo,
perché abbracciamo gli abeti,
baciamo anche le loro spine
e l’anima con lacrime di resina nutriamo.
Talvolta mi trafigge ancora un brivido lontano,
ma anche la quercia senza foglie mi conforta,
perché una radice non ha stagioni;
nel suo fremito siamo insieme
una goccia d’ infinito amore..

Marilena Rodica Chiretu.
 
 

Spune- mi daca ma mai iubesti...

Spune- mi daca ma mai iubesti
in soarele apusului,
daca ochii mei mai aprind inca
pe pajisti verdele printre umbrele
lasate de ani, daca parul mai infioara
iubirea mainilor tale!
Spune- mi daca inca infloreste
catifeaua pielii
in focul privirii tale
de soare inflacarata,
daca mai straluceste scanteia
ce stinge tristul intuneric,
indepartat gand
care plange pe obraz,
spune-mi daca mai ai inca
acel sarut ce arzand
zambea pe fata!
Soarele infocat,
alergand pe plaja,
a pierdut printre degete
caldura nisipului,
picioarele mele desculte
le incalzesc in valurile marii
ca sa ating orizontul
si sa chem anotimpul
razelor pasiunii
care face sa rasara
noi zori ale fierbintii iubiri...
Spune-mi daca inca ma mai iubesti
cu sufletul tau bland...
Marilena Rodica Chiretu
15 noiembrie 2005
 
 

O barca cu visuri

Un vis statea inchis
intr- un cuvant
in freamatul silabelor
si l- ai furat
de pe arcul orizontului
asezandu-l
in barca ta alba.
Turcoazul marii tale
da prospetime chipului
visului meu
si stralucire ochilor
scaldati in valuri...
Sunt aici,
in barca vietii mele,
vorbesc cu cuvintele
si daruiesc celorlalti
silabele lor.
Esti acolo,
in portul tau
si astepti mereu
barcile albe
pentru ca sunt
leaganul
fiintei tale. O barca alba
pluteste pe valurile
Marii Negre
plina cu visuri aprinse
spunandu- mi ca
niciodata nu e
prea tarziu...
Marilena Rodica Chiretu
 
 

Umbre

A iesit o umbra din nelinistitul pamant,
imbratiseraza si saruta o unda virtuala,
orbeste tacerea, pe buze si seara
se lasa strapunsa de o raza solara
Infloreste campul pe indepartate carari,
verdele invadeaza ochii de sticla,
pe birou am lasat stiloul si anii
sa viseze ca au intors timpul din drum
Canta lumina si gandu- n privire,
mintea evadeaza din lumea stiuta,
muzica aprinde camera in sunete,
bucuria si durerea doar eu i le aud
Seara serpuieste printre lumini si umbre,
soarele isi rostogoleste focul pe deal,
« E tarziu, iubire, tu de ce nu te culci?”
ma intreaba glasul trezit in surdina
“Am lasat soarele sa straluceasca in noapte;
scriu pentru noi poezia ce umbre topeste.”
Marilena Rodica Chiretu- 7 iunie- 2007
 
 
 

Luminoasa mea iubire...

Viata este un copac cu ramuri, trunchi si radacini,
cu fructe dulci si simburi amari,
in vantul ce mangaie stramtele carari
se roteste in corola aprinsa de ani,
chemand cu ardoare lumina de departe.
In focul scanteilor, printre intunecate umbre,
rasare pe ram mugurele iubirii,
isi deschide petalele in zambetul soarelui,
cand ploaia hraneste seva inimii rotunde.
Viata este un mar ascuns in poala amintirii,
privirile verzi imbratiseaza rosul
muscand cu dintii din coaja gustoasa,
pentru a face sa creasca, in cuibul unei flori,
hranitoarea, nebuneasca, platonica iubire,
steaua care imi lipseste in freamatul fulgilor de nea
cazuti pe noaptea gandurilor din profunde vai,
dar acolo, stralucesti tu, luminoasa mea iubire
si ramuri impletesti din razele ochilor tai...
Marilena Rodica Chiretu- 26 noiembrie, 2007

Tra nuvole e piogge

Tra nuvole e piogge aspetto ancora il ramo
con lacrime di fiocchi pianga nel mio pugno,
per soffocare il gelo del tempestuoso cielo
tra ditta modellate dal forno dell’estate.
Negli occhi di frutteto il tempo ha collocato
il volo delle  rondini e delle ribelli foglie,
la loro libertà un velo di stelle leggermente ha disteso,
in una seta verde  avvolge solo la stagione
che possa trasformare in ninfee le nubi delle piogge,
la notte in un giorno dai raggi intrecciati
sul lago dell'acqua che  rompe lo specchio
in tanti pezzettini uniti alle radici
dell’albero che piange solo con petali di melo
e nutre il tempo con i frutti delle tarde primavere...
Marilena Rodica Chiretu-27.03.2009

Printre nori si ploi

Printre nori si ploi mai astept inca ramul
cu lacrimi de fulgi sa  planga in pumnul meu,
sa sufoce gerul pe furtunosul cer
intre degetele modelate de cuptorul verii.
In ochii de livada timpul a astezat
zborul randunelelor si a frunzelor rebele,
libertatea lor un val de stele a intins usor,
intr- o matase verde invaluie doar anotimpul
ce poate transforma in nuferi norii ploilor,
noaptea intr- o  ziua de raze impletita
pe lacul apei ce oglinda sparge
in mii de bucatele la radacini unite
de pomul ce plange doar cu petale de mar
si hraneste timpul cu roadele tarziilor primaveri…
Marilena Rodica Chiretu-27.03.2009
 

Copacul

Ti- am furat florile primaverii
pentru parfumul parului meu;
mi-ai daruit mierea albinelor,
pentru amarul vietii;
ti-am furat verdele frunzelor
pentru lumina cararilor mele,
mi- ai daruit gustul sperantei;
ti- am furat rubinul fructelor mature
pentru a colora paloarea vietii,
mi- ai daruit rotundul marului;
stam impreuna la racoarea umbrei tale
si nu putem niciodata sa ne imbratisam,
privim doar impreuna acelasi soare
al corolei tale.
Marilena-21 ianuarie 2007
 
 

Mai spune- mi te iubesc...

Mai spune- mi te iubesc, căci timpul nu ne iartă,
ne fură azi un zbor, iar mâine un surâs,
doar inima deschide femeii altă poartă,
pe chip speranţa vie oprindu- se din plâns!

Păşeşte viaţa mea pe stropi de amintiri,
ce mai trăiesc şi- acum în timpul înflorit,
să- mi dai cuvântul tău ascuns în vii simţiri,
căci din trecutul meu mai am de povestit!

De- aprinzi a ta lumină o negură dispare,
căci mergem împreună pe firul unui drum,
mai spune- mi te iubesc, iubirea mea nu moare,
divinul Infinit ne va lega oricum.
Marilena Rodica Chiretu
10 iulie 2005
 

Vremuri de spuma

Spuma marii, spuma vremurilor,
imi invadeaza mintea, inseala privirile,
brodeaza in alb in intunericul noptii
floarea iluziei pe tarmul albastru,
rasuna cantul sirenei,
Ulise se intoarce din apusele mari,
imbratiseaza iubirea ratacita la orizont,
un nor se topeste in focul aurorei,
se roteste discul auriu al luminii,
iubirea mea nu are argintul lunii,
nici aurul soarelui,
e doar o spuma alba
rasturnata de valuri pe indepartate tarmuri,
uscuc cu suflul iubirii mele spuma
si o transform in piatra,
ascund durerea in scoica
ce va ramane pentru totdeauna
pe plaja ta.
Marilena- 15 mai, 2007
MySpace glitter graphic: CoolSpaceTricks.com
 


Home | Home Romania | Cine sunt | Romania | Pitesti | | Italia| Opere personale | Creatii diverse | Pagina copiilor | Contact | Link
<