Umbre
A iesit o umbra din nelinistitul pamant,
imbratiseraza si saruta o unda virtuala,
orbeste tacerea, pe buze si seara
se lasa strapunsa de o raza solara
Infloreste campul pe indepartate carari,
verdele invadeaza ochii de sticla,
pe birou am lasat stiloul si anii
sa viseze ca au intors timpul din drum
Canta lumina si gandu- n privire,
mintea evadeaza din lumea stiuta,
muzica aprinde camera in sunete,
bucuria si durerea doar eu i le aud
Seara serpuieste printre lumini si umbre,
soarele isi rostogoleste focul pe deal,
« E tarziu, iubire, tu de ce nu te culci?”
ma intreaba glasul trezit in surdina
“Am lasat soarele sa straluceasca in noapte;
scriu pentru noi poezia ce umbre topeste.”
Marilena Rodica Chiretu- 7 iunie- 2007
|
Luminoasa mea iubire...
Viata este un copac cu ramuri, trunchi si radacini,
cu fructe dulci si simburi amari,
in vantul ce mangaie stramtele carari
se roteste in corola aprinsa de ani,
chemand cu ardoare lumina de departe.
In focul scanteilor, printre intunecate umbre,
rasare pe ram mugurele iubirii,
isi deschide petalele in zambetul soarelui,
cand ploaia hraneste seva inimii rotunde.
Viata este un mar ascuns in poala amintirii,
privirile verzi imbratiseaza rosul
muscand cu dintii din coaja gustoasa,
pentru a face sa creasca, in cuibul unei flori,
hranitoarea, nebuneasca, platonica iubire,
steaua care imi lipseste in freamatul fulgilor de nea
cazuti pe noaptea gandurilor din profunde vai,
dar acolo, stralucesti tu, luminoasa mea iubire
si ramuri impletesti din razele ochilor tai...
Marilena Rodica Chiretu- 26 noiembrie, 2007 |