Autunno

Foglie staccate dai rami
avvolgono il corpo abbronzato
della luce
che sorge dall' oscuro del bosco,
la stagione festeggia nella vigna
la tempesta dei colori che scendono
sulle guance delle mele,
i colli arrotondano le spalle
sotto il peso dei frutti e delle uva.
Cade la prima brina
negli occhi azzurri delle montagne
rispecchiate nella frescura dei laghi,
allontanano sempre di più
il volo sconfinato delle rondini.
Io trascorro insieme all’autunno
la festa dell’età dorata,
rotonda come una mela,
saporita come un’uva,
malinconica come la nostalgia.
Assaggio il vino dei ricordi estivali,
trasformo le lacrime della nuvole
nei chicchi dolci
nel grappolo del tempo.
Sto a tavola con l’autunno
vestita nel suo abito più colorito
per sciogliere la schima dei pensieri
nella coppa che  conserva sveglio l’amore…
Marilena-10.09.2009.

Toamna

Frunze desprinse de pe ramuri
invaluie corpul bronzat
al luminii
care rasare din intunericul padurii,
anotimpul sarbatoreste in vie
furtuna culorilor care coboara
pe obrajii merelor,
dealurile isi  rotunjesc spatele
sub greutatea fructelor si a strugurilor.
Cade prima bruma
in ochii albastri ai muntilor
oglinditi in racoarea lacurilor,
indeparteaza tot mai mult
zborul nemarginit al randunelelor.
Eu petrec impreuna cu toamna
sarbatoarea varstei aurite,
rotunda ca un mar,
gustoasa ca un strugure,
melancolica ca un dor.
Gust vinul amintirilor estivale,
transform lacrimile norilor
in boabe dulci de struguri
in ciorchinele timpului.
Stau la masa cu toamna
imbracata in rochia ei cea mai colorata
ca sa topesc spuma gandurilor
in cupa ce pastreza treaza iubirea…
Marilena-10.09.2009.

As vrea sa prind frunzele de ramuri
sa nu mai moara-n fiecare an,
nici ploaia sa nu-mi bata  in geamuri,
dar timpul este printul cel viclean,
inchide zana verii in castelul de arama.
Ma uit la  frunze cand ma mangaie usor
si-mi spun ca o sa fie si la anul vara;
sa nu mai plang caci crengile nu mor.

Marilena, 30.08.2009

Nel ballo delle foglie autunnali
il vento gioca tra i tronchi del frutteto,
apre il palmo in sinuosi rami,
il fumo delle nuvole cade sui tetti.
Il tempo gira il pensiero nella mente
lascia sul viso lacrime amare,
il grappolo dell’uva sorride dolcemene:
l’estate s’ubbriaca con la schiuma in mare!

Marilena, 30.08.2009

La foglia

Son vento e tempesta su terra scatenati,
ho visto i miei sogni nascendo e morendo,
mi sono attaccata ai desideri nati,
nei tempi tumultuosi che sto ancor vivendo.

Una smarrita foglia mi son sentita spesso,
nel soffio del vento perduta galleggiando,
in terra son caduta sognando anche adesso,
il tuo caro mondo col mio intrecciando.

Son lacrima e pioggia che terra sta bagnando,
quando il forte vento annuncia la tempesta,
raccolgo i miei sogni e sto ancor sognando,
trasformo la bufera nel giorno della festa.

Son foglia con radice rimasta a casa sua,
io amo la parola che vola tra i mondi,
il mio desiderio mi porta a casa tua,
eppure la tempesta mi dice che ritorni.

Marilena Rodica Chiretu

10 luglio 2005

Frunza

Sunt vânt şi sunt furtună de vremuri agitate,
iar visul mi- am văzut născându- se murind,
de o dorinţă oarbă pătrunsă sunt şi poate
în tumultuosul timp, o să trăiesc scriind!

O frunză rătăcită adesea m- am simţit,
când vântul mă purta prin viaţă fără rost,
visam şi pe pământ căzută m- am trezit,
eram în lumea ta, crezând că am mai fost.

Sunt lacrimă şi ploaie ce timpul au scăldat,
stingând cu dor aprins un fulger de furtună,
strâng visuri tot sperând că eu am transformat
o vijelie- a vieţii în ziua cea mai bună.

Cu rădăcini e frunza, ţărâna e a sa,
pe ea o vorbă dulce în două lumi tot zboară,
fierbinte e dorinţa de- a fi în ţara ta,
dar rădăcina zice că dorul o să doară!

Marilena Rodica Chiretu