Sull’arco dei desideri…
Vorrei essere un’arco
sulla luce dei tuoi desideri
nell’ora di fuoco diventare cerchio,
vorrei spegnere
il silenzio dei sentieri
nella notte degli sguardi
accendere l’alba sul mio corpo.
Stai aspettando il fuoco delle mie braccia
della bocca senza parole,
come la brace aspetta
le sue fiamme nel buio della stufa;
vorrei il fremito delle onde
al posto dell’attesa
sulla sponda dell’amore.
Il tempo nevica sui nostri capelli
con petali di cigliegio,
nel frutteto della casa
l’autunno raccoglie i frutti dell’ amore
nel cesto dei ricordi.
I pensieri girano circondando le stagioni,
misurando la distesa dei sogni
senza confini
come l’arco dei desideri
misura la sua distesa
per diventare cerchio…
Marilena Rodica Chireţu,
15.11.2010 |
Pe arcul dorinţelor
Aş vrea să fiu un arc
pe lumina dorinţelor tale,
în ora de foc să devin cerc,
aş vrea să sting
tăcerea cărărilor
în noaptea privirilor,
să aprind zorile pe corpul meu.
Aştepţi focul braţelor mele,
a gurii fără cuvinte,
precum jarul aşteaptă
flăcările sale în întunericul sobei;
aş vrea freamătul valurilor
în locul aşteptării
pe ţărmul iubirii.
Timpul ninge pe părul nostru
cu petale de cireş,
în livada casei
toamna adună roadele iubirii
în coşul amintirilor.
Gândurile se rotesc înconjurând anotimpurile,
măsurând întinderea visurilor
fără hotare,
precum arcul dorinţelor
măsoară întinderea sa
pentru a deveni cerc…
Marilena Rodica Chireţu,
15.11.2010 |
